admin

Satul meu natal se numește Pârneaora, dar îi mai zice și Srediștea Mică. Este un sat mic, frumos de codru, cu dealuri și munți înalți. Locuitorii sunt români, dar sunt și puțini sârbi. Tata mi-a zis că originea noastră este moțească, iar societatea culturală se numește Avram Iancu. Eu sunt cea mai tânără și mică membră a societății. În numele SCA Avram Iancu am participat la Festivalul Colindele Neamului, cu colinda „De când Domnul s-a născut” și sunt foarte bucuroasă că am inaugurat festivalul. Apoi, am reprezentat societatea la Festivalul primăverii „Dor de primăvara, dor de Eminescu”, unde am cântat cântecul [...]

Am avut fericitul privilegiu să fiu născută într-un sat din zona de codru a Banatului sârbesc, într-o așezare renumită, cu o tradiție culturală, plină de istorie milenară și veche, precum Carpații seculari. Satul meu Coștei, care se găsește la frontieră cu țara Mamă, de care ne desparte doar linia  graniței artificiale, deoarece în noi pulsează același suflet, vibrație și inimă, aici și dincolo de graniță. Noi, simțim, iubim și trăim românește. Granița a rămas o simplă linie închipuită pe hartă! De când am deschis ochii am auzit dulcea noastră limbă românească, cu care mama mă legăna și adormea cu  cântecul de [...]

M-am născut într-un sat micuț, dar frumos, așezat în umbra Carpaților, colorat cu mireasma codrului din valea Coșteiului și dorului. O regiune muntoasă a Banatului așa – zis sârbesc, care dă conținut peisajului câmpiei bănățene. Din frageda copilărie am admirat portul bănățean românesc, specific Coșteiului, satului meu de baștină, obiceiurile tradiționale, poveștile și baladele locale care sunt nemuritoare precum râul Căraș și Carpații. Colinele, văile, movilele și dealurile așezării mi-au fost amicul cu care împărtășeam micile secrete și jocurile copilărești sub cerul infinit de albastru. Râul Căraș are o semnificație aparte în viața cetățenilor cu povești zguduitoare și fascinante. Povestea lui [...]

Satu meu natal, locul unde mi-am petrecut copilăria, de unde mi se trag rădăcinile, locul în care am avut parte de cele mai frumoase clipe alături de cei dragi, satul meu se numește Ecica. Ecica este un sat minunat și plin de viață. Este un loc cu oameni gospodari, prietenoși și respectoși. Aici am făcut primii pași, aici am învățat să vorbesc, aici am învățat să scriu. Am avut și am o copilărie fericită alături de prietenii și colegii mei. Satul meu va reprezenta mereu pentru mine un colț de rai. Este satul meu, de-a ceea el este cel mai frumos [...]

Mă numesc Anabela Cojocar, sunt elevă în clasa a III-a a Liceului Borislav Petrov Braca din Vârșeț, profil general în limba română. Provin din localitatea Nicolinț din Banatul Sârbesc. Satul meu Nicolinț, se află la distanța de 20 km depărtare de orașul Vârșeț, pe drumul European ce merge spre Belgrad. Este o localitate mică unde majoritatea locuitorilor sunt de origine română. După cum am învățat la școală, conform datelor istoricului vârșețean Felix Milecher, în anul 2004 satul a sărbătorit 600 de ani de atestare documentară. După documentele care datează din anul 1404, satul prima dată apare sub numele de Szent Miklos [...]

„De la Nistru pân’ la Tisa, tot Românul plânsu-mi-s-a”, cuvintele marelui poet al nostru Mihai Eminescu. Din păcate, trăim vremuri, când multor persoane le este rușine de proveniența lor, de naționalitatea lor. Ei nu știu cât sunt de săraci... De mic copil am fost învățată de părinții mei, că trebuie să fiu mândră de originea mea, numele meu și limba pe care o vorbesc. Mi-au mai spus că strămoșii mei au venit de pe meleagurile românești, mai precis, de pe valea Mureșului. Cu ei au adus și tradițiile, obiceiurile, cântecele, folclorul și costumul popular. Cele mai îndrăgite obiceiuri îmi sunt cele [...]

Circumstanțele istorice, numeroasele migrații și modificări ale granițelor, au făcut ca astăzi pe teritoriul Serbiei să trăiască o însemnată comunitate românească. Se apreciază că numai în Voivodina trăiesc în jur de 30.000 de români. În această provincie există localități în care românii trăiesc fie ca populație majoritară, fie ca populație minoritară. Unele localități din partea sârbească a Banatului, populate de români, se amintesc încă în secolele XIV-XV (Marcovăț, Voivodinț, Sălcița, Iablanca, Jamul Mic, Grebenaț, Coștei). În timpul stăpânirii turcești (1552-1716), o mare parte a populației românești se retrage din zona de câmpie în munți[1]. Istoricul Nicolae Tincu Velea (1814-1867) afirmă că [...]

Fiecare persoană are un loc de care este legat sufleteşte, iar pentru mine acest loc este satul meu natal, Uzdin. Uzdinul este un sat românesc care aparţine comunei Covăciţa, situat în Banatul sârbesc în nordul Serbiei în apropierea malului stâng al Timişului. După unele date istorice, Uzdinul în anul  1890 a avut cei mai mulţi locuitori, aproape 6 mii. Din păcate acest număr de locuitori din an în an este în scădere şi acum numărul locuitorilor este doar în jur de 2000. Din punctul meu de vedere Uzdinul este un sat comfortabil, plin de viaţă... dar uneori ţi se pare că [...]

Mă numesc Angelina Dan, vin din localitatea Ecica, Banatul Sârbesc și în povestea aceasta voi spune ceva mai mult despre iubirea mea față de Ecica. Ecica e un sat în care românii noștri trăiesc de mai multe sute de anii. Sunt foarte mândră că sunt româncă și că avem mult popor românesc în satul meu frumos. Frumusețea nu se poate descrie prin vorbe, toată lumea ar putea să viziteze satul meu. Eu și prietenii mei români cu drag îi așteptăm. Când veniți la noi în sat puteți vedea Castelul de vânătoare, cel mai frumos din Banat, școala cea veche, Biserica Ortodoxă [...]

– „Te-ai trezit ,dragul meu?” așa mă întreabă mama în fiecare dimineață pentru a mă trezi. Eu mă ridic din pat și îi dau o îmbrățișare. Ea îmi răspunde: –  „Îmi era dor să te strâng în brațe, alinarea mea!” Cuvintele acestea îmi mângâie auzul. Ziua mea, de acum, poate să înceapă perfect! Țin minte că am fost cu toții în vacanță în America. Acolo pe stradă, am discutat între noi despre măreția clădirilor lor. Un trecător s-a oprit și a întrebat: – „Nu vă supărați, ce limbă vorbiți? Sună atât de melodios și cald!” Eu am răspuns mândru de mine: [...]