Satu meu natal, locul unde mi-am petrecut copilăria, de unde mi se trag rădăcinile, locul în care am avut parte de cele mai frumoase clipe alături de cei dragi, satul meu se numește Ecica.
Ecica este un sat minunat și plin de viață. Este un loc cu oameni gospodari, prietenoși și respectoși. Aici am făcut primii pași, aici am învățat să vorbesc, aici am învățat să scriu. Am avut și am o copilărie fericită alături de prietenii și colegii mei. Satul meu va reprezenta mereu pentru mine un colț de rai. Este satul meu, de-a ceea el este cel mai frumos și mai minunat și sunt mândră că locuiesc în el. Satul meu este cel mai frumos sat pe care l-am văzut vreodată.
Aici in Ecica avem râul Bega care trece prin Timișoara. Lungimea râului este de 254 de km dar 178 de km trece prin România. Avem și atracții în sat nu vor spunea toate atracțiile de ce vreau să veniți să vedeți atracțiile lui Ecica ale frumoase. Castel de vânătoare cel mai frumos din banat, unul dintre mai populare castele în Serbia. Primii români s-au așezat pe actuala vatră a satului Ecica în anul 1765 și timp de un secol au conviețuit pașnic cu sârbii, având o singură parohie ortodoxă. Slujbele religioase erau oficiate prin rotație o duminică în limba română.
Doresc sa vă povestesc de cultura românească din Ecica. De Paști se colorează ouăle, se merge la biserică de înviere Domnului. De Crăciun se colindă, se merge la biserică, se împodobește bradul de Crăciun.
Atât aș spune despre satul meu Ecica.
Scris de:
Paun Mișela Lorena, localitatea Ecica, Serbia
