Satul meu natal se numește Pârneaora, dar îi mai zice și Srediștea Mică. Este un sat mic, frumos de codru, cu dealuri și munți înalți. Locuitorii sunt români, dar sunt și puțini sârbi. Tata mi-a zis că originea noastră este moțească, iar societatea culturală se numește Avram Iancu. Eu sunt cea mai tânără și mică membră a societății. În numele SCA Avram Iancu am participat la Festivalul Colindele Neamului, cu colinda „De când Domnul s-a născut” și sunt foarte bucuroasă că am inaugurat festivalul.
Apoi, am reprezentat societatea la Festivalul primăverii „Dor de primăvara, dor de Eminescu”, unde am cântat cântecul „Glasul Florilor”, iar la manifestarea „Limba română ne unește”, am recitat poezia „Revedere de Mihai Eminescu”. Îmi place să cânt, recit și mai ales portul popular românesc .Tata mă alintă – Româncuța cu păr bălai. La întrecerile de recitatori m-am plasat la nivelul provincial. Poezia mea preferată este „Somnoroase păsărele”, iar poetul preferat Mihai Eminescu. Când am fost la Cernăuți cu părinții, am vizitat clasa lui Eminescu, am văzut banca lui și bustul.
La noi în localitate există o mănăstire foarte veche. Bisericuța mănăstirii este ridicată deasupra izvorului Șciubei. Satul are multe izvoare și fântâni. Din vârful muntelui Cioaca se vede Timișoara. Localitatea mea are monografie, pe care a scris-o tata. Eu când cresc mare vreau să devin profesoară de limba română, ca mama.
Scris de:
Elena Stan, localitatea Srediștea Mică, Serbia
