– „Te-ai trezit ,dragul meu?” așa mă întreabă mama în fiecare dimineață pentru a mă trezi. Eu mă ridic din pat și îi dau o îmbrățișare. Ea îmi răspunde:
– „Îmi era dor să te strâng în brațe, alinarea mea!”
Cuvintele acestea îmi mângâie auzul. Ziua mea, de acum, poate să înceapă perfect!
Țin minte că am fost cu toții în vacanță în America. Acolo pe stradă, am discutat între noi despre măreția clădirilor lor. Un trecător s-a oprit și a întrebat:
– „Nu vă supărați, ce limbă vorbiți? Sună atât de melodios și cald!”
Eu am răspuns mândru de mine:
– „E limba română!” Și am simțit cum mă emoționez și mă bucur în același timp.
O altă întâmplare aleasă a fost atunci când am luat parte cu colindele noastre românești la un festival unde participanți erau de mai multe naționalități. Niciuna dintre melodii nu m-a mișcat atât de mult ca și colindul nostru românesc.
Gândesc și mă exprim zi de zi în limba română. Toate legăturile cu persoanele dragi mi le păstrez în limba română cu o ușurință de nedescris.
Așa m-am născut, face parte din mine, din ființa mea.
Sunt mândru de rădăcinile mele, de neamul meu românesc. Îmi bate inima în limba română.
Scris de:
Vlad Vălean, localitatea Sân Mihai, Serbia
