Concurs de eseuri 2022

„Limba română e dor nemuritor, A zis pământul pe care trăiește al meu popor. Limba română este a doua mamă a mea, A zis un copil cu ochi ca de stea”. (Vladimir  Potlog, august 2020) Mă numesc Mihail Vodă, am 9 ani și sunt elev în clasa a 4-a. M-am născut într-un loc pitoresc din regiunea Odesa, satul Dumitrovca, amplasat la o aruncătură de buzdugan de miraculoasa Marea Neagră, la un cot distanță de tainica Dunăre și legendara Cetate Chilia. În ciuda evenimentelor istorice triste, satul meu natal și-a păstrat limba pe care băștinașii au vorbit-o de când se știe [...]

Ce sens are cuvântul „patrie”? Mulţi vor spune că patria este locul unde ai văzut pentru prima dată soarele şi lumina zilei, unde ai făcut primii paşi şi ai petrecut copilăria ta. Desigur, e aşa, însă, după părerea mea, patria este şi locul, unde te afli în armonie cu natura, unde renaşti emoţional. Pentru fiecare om baştina lui e cea mai frumoasă, cea mai admirabilă, cea mai fermecătoare. Am şi eu un colţişor pe Pământ, pe care-l iubesc nespus de mult şi-l voi păstra în inimă oriunde mă vor duce cărările vieţii. Este patria mea mică - Bucovina, satul natal Voloca [...]

Sub aripa unei păduri frumoase, străjuit de patru dealuri înalte, se întinde satul meu natal, Probotești. Cât de minunat este satul îmbrăcat în verdele-crud al primăverii sau în straiele multicolore ale toamnei! Cât farmec și bucurie aduc colindele ce mai răsună la Crăciun și jocul căiuților în noaptea dintre ani! Dar parcă se poate compara cu ceva frumusețea costumelor noastre populare?! Probotești este satul, unde s-au născut părinții și bunicii mei, este locul copilăriei mele. De câte ori m-am aflat departe de casă, călătorind cu familia sau fiind la odihnă, întotdeauna mi-a fost dor de el, de acest colțișor de rai! [...]

Toate drumurile duc spre tine, dragul meu sat! Te iubesc, cu strugurii tăi dulci şi cu miros tomnatic de gutui. Te iubesc, baştină!   Satul meu natal, locul unde îmi petrec copilăria, de unde mi se trag rădăcinile, locul în care am avut parte de cele mai frumoase clipe alături de cei dragi inimii mele. Un loc minunat și plin de viață. Este un loc cu oameni gospodari, prietenoși si respectoși. Aici am făcut primii pași, aici am învățat să vorbesc, aici am învățat să scriu. Am avut și am o copilărie fericită, alături de prietenii și neamurile mele. Satul meu [...]

M-am născut într-un sat frumos ca în poveste. La orizont freamătă o pădure deasă, care ne aduce aminte de faimoșii Codrii ai Herței. Dintre cele patru dealuri, care înconjoară satul, numai dealul Ghibi are o cușmă de salcâmi în vârf. Celelalte sunt pleșuve și abrupte. Casele, îngrijite gospodărește, stau înșirate la poalele lor. Sătucul meu drag se numește Probotești. Este pitoresc, situat la o margine de țară. Spun așa, fiindcă de pe orice deal a-i privi, în zare se vede România. Oamenii mai în vârstă știu pe nume, cine trăiește în căsuțele ce se deslușesc în zare. Cândva, Probotești, era unul [...]

De când mă țin minte, locuiesc la țară. Aici, unde mama îmi cânta cântec de leagăn, unde-i aerul curat, și-i liniște. Satul meu natal este un sătișor așezat pitoresc la marginea țării. Nu este un sat mare în comparație cu satul vecin, însă, inimile sătenilor sunt mari. Denumirea satului meu este Probotești. Prin documentele istorice se vorbește despre legătura între mănăstirea Probota din județul Suceava și satul Probotești din Ucraina. Pe timpuri, pământurile de aici aparțineau mănăstirii. Satul nostru este primul sat de lângă hotarul cu România, la marginea lui aflându-se și punctul de trecere al frontierei Racovăț-Diacovțî, care de mai [...]

Cu gândul m-am întors acasă, În satul meu cu oameni buni Și cu iubirea mea aleasă De locul meu cel din străbuni. Cele mai frumoase cuvinte pot spune despre locul nașterii mele, despre baștina mea, satul drag și iubit unde m-am născut, am crescut, am trăit cei mai buni ani ai mei.... Aici mi-i casa natală, familia, aici mi-i graiul, aici mi-i bucuria. Mă mândresc, că sunt româncă, asta e limba mamei, neamului meu întreg, mă mândresc că am o baștină cu o istorie bogată. Satul nostru pitoresc Borisovca, conform legendei, ne mărturisește că întemeietorii satului au fost un cioban pe [...]

Cel mai frumos ținut românesc, inima și sufletul oricărui român, este, fără îndoială, Bucovina! Tărâmul despre care au scris poeții, au cântat muzicienii și i-au dat „dat” măreție cei mai buni arhitectori. Plaiul meu natal – Cernăuți, Bucovina! „Plaiul meu cu graiul dulce                                       Și cu cânt melodios                                       Din tine nu m-aș mai duce,                                       Meleag strămoșesc, frumos.” (Skrijelj Saida - „Am un plai ca din poveste”) Pământ traversat de râul Prut, înconjurat de dealuri și câmpii, tărâm care adăpostește o istorie de mii de ani și unde conviețuiesc armonios, pe lângă băștinașii români, mai multe naționalități. Sufletul românilor din [...]

Motto: „Limba este întâiul mare poem al unui popor”. (L. Blaga)   „Limba” - ce frumos sună acest cuvânt! În el găsim liniște, pace, soare, dragoste, dorință, putere. Limba este un mijloc de comunicare între oameni, de asemenea, o punte de legătură prin intermediul căreia ne împărtășim sentimentele, trăirile, dorințele. Limba este comoara cea mai de preț a unui popor. De aceea a vorbi corect și frumos este un act patriotic, este la fel ca a-ți iubi patria. Alexe Mateevici în poezia „Limba noastră” spunea: “Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată”. Limba [...]

Vreau să aștern pe hârtie, cu modesta-mi pană, gândurile și emoțiile care-mi cuprind ființa atunci când vorbesc despre mica mea Patrie, „despre micul meu neuitat univers”, locul sfânt care este mereu o chemare, o nostalgie, o tresărire a memoriei afective sau o privire plină de dor. Se zice că omul întotdeauna rămâne acolo unde se simte fericit, unde este iubit, protejat și așteptat. Pentru mine, cu siguranță, acest loc este casa părintească, paradisul copilăriei mele inocente. Inima mi-e plină de bucurie, când îmi văd părinții sănătoși în pragul casei. Chipul blajin al mamei mă urmărește unde n-aș fi, vorba domoală și [...]