Serghiu Zubac – Borisovca, satul meu drag – un „colț de rai”

Toate drumurile duc spre tine, dragul meu sat!

Te iubesc, cu strugurii tăi dulci şi cu miros tomnatic de gutui.

Te iubesc, baştină!

Satul meu natal, locul unde îmi petrec copilăria, de unde mi se trag rădăcinile, locul în care am avut parte de cele mai frumoase clipe alături de cei dragi inimii mele. Un loc minunat și plin de viață. Este un loc cu oameni gospodari, prietenoși si respectoși. Aici am făcut primii pași, aici am învățat să vorbesc, aici am învățat să scriu. Am avut și am o copilărie fericită, alături de prietenii și neamurile mele. Satul meu va reprezenta mereu pentru mine un „colț de rai”. Fiecare anotimp este unic pe ulițele acestuia, iarna pământul își așterne covorul alb și strălucitor, toamna covorul multicolor al frunzelor, primăvara totul reînvie la viață, iar vara drumurile acestuia sunt pline cu zâmbetele copiilor. Copacii sunt străjerii acestuia, iar păsările ne încântă cu cântecul acestora. Este satul meu Borisovca (Borisăuca), de aceea el este cel mai frumos și mai minunat și sunt mândru că locuiesс în el.

Vreau să împărtășesc cu voi toate astea, așa că vă invit să ne plimbăm prin satul nostru. Satul este situat pe malul lacului Sasâc, care în trecut, nămolul avea calitățile antireumatice. Borisăuca era o mică stațiune balneară, în sat funcționau două băi de nămol. Aici veneau să se trateze oameni din întreaga Basarabie, din România, URSS.

E unicul sat românesc din cadrul comunității teritoriale Tatarbunar, unde se mai păstrează limba română ca limbă maternă de comunicare și de predare în școală. Locuitorii satului sunt în întregime de credință ortodoxă. Toate acestea sunt lucruri extrem de importante, pe care le apreciez foarte mult şi care îmi cresc mereu sentimentul de iubire necondiționată faţă de satul meu natal. Printre casele şi ogrăzile satului se zărește, ca o binecuvântare, biserica satului natal, ce poartă numele Sfintei Parascheva. Acolo unde noi, locuitorii satului ne refugiem sufletul în rugăciune, acolo unde mamele îşi botează copiii, iar părinţii îşi cunună fiicele şi feciorii. Ca o dovadă incontestabilă a spiritului de creştin a fiecărui locuitor, în centru avem o cruce de lemn, care în timpul nopţii dăruie lumină oricărui trecător rătăcit pe drumurile satului, iar ziua, speranță muncitorilor de pe deal, oamenilor gospodari ce îşi îngrijesc cu sfințenie pământurile.

La fel în centru satului este un monument de săteni care au murit în timpul Marelui Război Patriotic. La circa doi kilometri de Borisăuca a fost construită mănăstirea „Schimbarea la Față”. Fondatorul mănăstirii a fost Marin Sozon, locuitor din satul nostru. Ne mândrim cu un monument istoric „Valul lui Traian”, ce reprezintă o fortificație din perioada antică târzie, atestat pentru prima dată documentar la 13 martie 1489.

Anume în satul meu s-au născut şi au activat importante personalități a științei, culturii, cu care noi mult ne mândrim. Îmi iubesc satul, pentru că aici locuiesc oameni, care nu rămân indiferenți de starea şi aspectul baștinei. Astfel, atunci când noi, câţiva elevi din școală am organizat o zi de colectare a deşeurilor din sat, elevii, profesorii, funcționarii publici, oamenii de afaceri, politicieni şi simpli gospodari s-au unit pentru această cauză. Cei care s-au implicat au muncit alături de noi pentru a curăţa satul – casa noastră comună, iar agenţii economici din sat ne-au ajutat cu materiale pentru desfăşurarea acestei acţiuni. Aceştia au donat combustibil, var, perii, iar unele magazine sticle cu apă potabilă. Împreună am reuşit să desfăşurăm această frumoasă activitate, în urma căreia am demonstrat, că nu ne pasă doar de ceea ce se întîmplă în ograda noastră, ci şi de viitorul satului în care locuim.

Locuitorii satului meu îşi iubesc baştina, tradiţiile şi, mai presus de toate, Patria. Drept dovadă, în fiecare an, de ziua limbii natale, la școală savurăm cu toţii cântecele şi dansurile închinate limbii române,  păstrăm tradițiile. Acesta este unul dintre evenimentele care reuşesc să-mi umple sufletul de mândrie, pentru faptul că în satul meu există respect pentru limba noastră română, pentru datini şi tradiţii, iniţiativă de a cultiva această iubire şi viitoarelor generaţii.

Mult îmi iubesc Patria, locul unde m-am născut, unde am făcut primii pași, m-am dus la școală, am găsit prieteni adevărați, de exemplu, așa cum am. Este un loc în care un om a devenit om, a învățat să distingă răul de bine. Fiecare om are baştina sa – acel „colţ de rai” purtat în suflet, indiferent de locul aflării, care păstrează unele dintre cele mai frumoase amintiri din viaţa noastră. Dar eu cred că va veni vremea, când despre satul meu, va ști toată lumea, fiindcă noi tânăra generație ne vom strădui să fim mândria satului nostru, deoarece  dragostea faţă de Patrie şi Limba strămoşească trăiește în noi continuu.

Scris de:

Serghiu Zubac, localitatea Borisovca, regiunea Odesa, Ucraina