Cel mai frumos ținut românesc, inima și sufletul oricărui român, este, fără îndoială, Bucovina! Tărâmul despre care au scris poeții, au cântat muzicienii și i-au dat „dat” măreție cei mai buni arhitectori. Plaiul meu natal – Cernăuți, Bucovina!
„Plaiul meu cu graiul dulce
Și cu cânt melodios
Din tine nu m-aș mai duce,
Meleag strămoșesc, frumos.”
(Skrijelj Saida – „Am un plai ca din poveste”)
Pământ traversat de râul Prut, înconjurat de dealuri și câmpii, tărâm care adăpostește o istorie de mii de ani și unde conviețuiesc armonios, pe lângă băștinașii români, mai multe naționalități. Sufletul românilor din acest ținut este cu totul deosebit. Uitând de toată povara vieții, suflețelele celor din jurul meu înfloresc precum butonii trandafirilor de primăvară.
Dumnezeu, prin mila și dragostea Sa, a înzestrat aceste pământuri cu de toate! Pădurile verzi, râurile line, câmpiile cu rod bogat și mirosul de pâine caldă – toate parcă îmi șoptesc: „Acesta este raiul tău – Bucovina!”
„Busuioc floare aleasă
Mândra-i Bucovina noastră.
Cu pământuri roditoare
Și obcini scăldate-n soare.
Bucovina raiul meu
Grădina lui Dumnezeu”.
(Grigore Gherman – ,,Bucovina raiul meu”)
Inima acestui ținut este orașul Cernăuți. Oraș eminescian, unde rusticul românesc se îmbină glorios cu civilizația occidentală. Aici, fiecare cărămidă este ca o lecție de istorie, plină de trăiri vii și amintiri memorabile. Străzile orașului Cernăuți încă mai resimt pașii lui Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Aron Pumnul, Ion Sbiera și a altor români remarcabili, care și-au lăsat amprenta în sufletul și inima noastră.
Edificiile orașului au o importanță deosebită. Pe lângă fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației – ansamblu de clădiri ce aparțin în prezent Universității din Cernăuți, un alt exemplu viu al culturii și spiritului românesc îl constituie Biserica Sfântului Nicolae din orașul meu natal.
Mitropolitul Bucovinei – Visarion Puiu, îi „oferă” acestei biserici o înfățișare asemănătoare Catedralei din Curtea de Argeș. Astfel, două orașe cu suflet românesc se unesc pentru eternitate. Turlele răsucite, care parcă se înșurubează în tăriile cerului, ridică rugăciunea închinătorilor către Tatăl Creator! Aceste turle, specifice și Mănăstirii Curtea de Argeș, ne amintesc de legenda meșterului Manole și de sacrificiul înfăptuit pentru finisarea măreței construcții. Valoarea nu se crează fără sacrificii! Sacrificiu, jertfă, ofrandă – este și catapeteasma bisericii noastre, din lemn de stejar, sculptată în stil bizantin la București, de o frumusețe inegalabilă. Serafimii și heruvimii sculptați cu multă migăleala parcă ne ridică în văzduh. Astfel, vedem încă o dată: în Cernăuți, totul ne amintește de neamul nostru strămoșesc, de marii înaintași români – care prin jertfa și munca lor, ne inspiră și ne îndrumă pașii vieții.
Știm cu toții că în momentul când sufletul emană lumină, atunci și noi devenim oameni în adevăratul sens al cuvântului. Din acest motiv, biserica și valorile spirituale sunt pentru toți precum o busolă! Cu atât mai mult sprijin și reper ne oferă anume această biserică a Sfântului Nicolae – fiind o mărturie vie a spiritului dârz românesc!
Inima românilor de astăzi este la fel de măreață ca și a înaintașilor săi. Rând pe rând, se redeschid și se construiesc biserici și mănăstiri unde auzim Sfânta Liturghie în dulcea limbă a mamei, în română. Cât de înălțătoare este rugăciunea rostită în limba maternă!
La finalul lucrării mele doresc sa adresez o invitație tuturor celor care apreciază și susțin cultura și valorile autentice românești! În Cernăuți, precum și pe toate meleagurile Bucovinei, domină principiile creștine moștenite din neam în neam, iar românul se simte la el acasă! Localnicii, având gând curat și inimă bună, vă vor aștepta mereu cu brațele deschise!
Scris de:
Alipia Ciobanu, Cernăuți, Ucraina