M-am născut într-un sat frumos ca în poveste. La orizont freamătă o pădure deasă, care ne aduce aminte de faimoșii Codrii ai Herței. Dintre cele patru dealuri, care înconjoară satul, numai dealul Ghibi are o cușmă de salcâmi în vârf. Celelalte sunt pleșuve și abrupte. Casele, îngrijite gospodărește, stau înșirate la poalele lor.

Sătucul meu drag se numește Probotești. Este pitoresc, situat la o margine de țară. Spun așa, fiindcă de pe orice deal a-i privi, în zare se vede România. Oamenii mai în vârstă știu pe nume, cine trăiește în căsuțele ce se deslușesc în zare. Cândva, Probotești, era unul dintre cele mai mari și frumoase sate din județul Dorohoi. Dar atunci, când au instalat noua graniță, nu s-a ținut cont de limitele lui și a fost împărțit în două. Partea satului rămasă în România se numește azi Racovăț.

Satul Probotești are o istorie bogată, adunată pe parcursul a aproape 500 de ani. Despre el s-au scris mai multe cărți. Autoare a uneia dintre ele, este chiar bunica mea. De la ea am aflat multe istorioare interesante despre timpuri și oameni, care au trăit aici. Despre acest vechi sat românesc există și un filmuleț cu denumirea ,,Satul meu pe două hărți”.

Satul Probotești face parte din comuna Târnauca, unde s-a născut și a copilărit Vasile Bogrea. Legendele spun că mama lui Gheorghe Asachi ar fi fost tot târnăuceancă. Probotești și Târnauca sunt două localități-gemene, care și-au împletit  istoria și continuă s-o facă și în prezent.

La marginea satului nostru, de-a lungul frontierei cu România, șerpuește drumul ce duce spre Herța și Cernăuți. Noi îl numim șoseaua Dorohoiului. Așa i-au zis cândva strămoșii noștri și așa i se spune și acum. Bunica mi-a spus, că pe acest drum, care unea Dorohoiul cu Cernăuți, au trecut mulți oameni de vază. Ar fi posibil, să fi trecut pe-aici și Mihai Eminescu.

În mijlocul satului se înalță o frumoasă și măreață biserică. Ea a fost construită cu 150 de ani în urmă. Este asemănătoare cu bisericile, pe care le-am văzut când am călătorit prin România.

În biserica din Probotești se păstrează multe icoane vechi din secolele trecute. Unele sunt semnate de către pictorul proboteștean Adam Isac. Bătrânii povestesc și ei din auzite că Adam Isac avea căsuța sub dealul Pietrosu, iar pe pereții ei erau zugrăvite tablouri din viața satului. Căsuța demult nu mai este, ne putem doar imagina cum arăta ea, au rămas numai icoanele din biserică pictate de el.

Din stăruința preotului Nicolae Sandovici, peste drum de biserică a fost construită școala, care a început să funcționeze în anul 1898. Până atunci, copiii satului învățau carte în casa preotului. Acum, aici se află muzeul satului, în care se păstrează obiectele donate de către săteni.

Satul Probotești se află la 4 km distanță de orășelul Herța, la 18 km de Dorohoi și 35 km de Cernăuți. În sat avem școală românească și grădiniță pentru copii. Participăm la concursuri și festivaluri, păstrăm astfel limba maternă, dar și obiceiurile populare. La sărbători îmbrăcăm costume naționale.

Sunt mândru de neamul meu și de străbuni!

Scris de:

Andrei Tutunaru, localitatea Probotești, raion Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina