admin

Vreau să aștern pe hârtie, cu modesta-mi pană, gândurile și emoțiile care-mi cuprind ființa atunci când vorbesc despre mica mea Patrie, „despre micul meu neuitat univers”, locul sfânt care este mereu o chemare, o nostalgie, o tresărire a memoriei afective sau o privire plină de dor. Se zice că omul întotdeauna rămâne acolo unde se simte fericit, unde este iubit, protejat și așteptat. Pentru mine, cu siguranță, acest loc este casa părintească, paradisul copilăriei mele inocente. Inima mi-e plină de bucurie, când îmi văd părinții sănătoși în pragul casei. Chipul blajin al mamei mă urmărește unde n-aș fi, vorba domoală și [...]

Într-o primăvară, cu mai mulți ani în urmă, mergând spre școală, am observat un cocostârc zburând, care ducea ceva în cioc. M-am uitat mai atent și am deslușit că el ducea o crenguță. Ca orice copil, curioasă, l-am urmărit. Am văzut că s-a așezat pe vârful unui stâlp vechi de telegraf. Acolo erau de acum mai multe ramuri împletite între ele. Între timp a mai apărut o pasăre, care a dus şi ea ceva. Mi-am dat seama că niște cocostârci îşi fac cuib. Treceau zilele, eu îmi făceam naveta zilnică la școală şi continuam sa urmăresc viața păsărilor. Ele şi-au făcut [...]

Satul meu natal în care m-am născut, îmi petrec copilăria și sper să rămân aici cu traiul, se numește Borisovca. Acest sat micuț se află pe malul lacului Sasîc. Satul are străzi drepte, frumoase, si îngrijite. Oamenii din sat sunt harnici, ospitalieri și păstrează tradițiile, obiceiurile noastre vechi românești. Legenda satului meu spune că odată au venit pe locurile noastre un cioban să pască oile, pe care îl chema Boris, cu soția lui Sofa. Ei s-au îndrăgostit de locurile acestea frumoase și au hotărât să rămână aici să trăiască. De la numele lor, Boris și Sofa, se pornește denumirea satului Borisovca. [...]

În jur e liniște. Soarele îmbrăcat în mantie purpurie își înalță capul de după apa lacului. Păsările încep concertul lor de dimineață. Se aude ba scârțiind o fântână, ba o portiță. Aici e satul meu. Sat cu trecutul și viitorul lui, cu tradiții frumoase din neam în neam. Iată casa mea, cu măr și gutuie, unde pasărea din nuc îşi face cuib, unde se ascund cireșile în floare. Aici îmi este dorul fără margine. În satul meu natal mă voi întoarce din orice loc, de unde nu mă voi afla. Borisovca e satul meu natal. Nu am destule cuvinte să-mi descriu [...]

Tot omul are baștina sa, acel colțișor de rai, purtat în adâncul inimii. Pentru mine baștina mea este satul meu natal, locul unde m-am născut, unde îmi petrec copilăria împreună cu familia mea. Mult îmi iubesc sătucul meu drag. Borisovca - sat frumos, așezat pe malul lacului Sasâc. Multe sate sunt în jur, dar nici unul nu are frumusețea satului meu. Fermecătoare e Borisovca și vara, când se coc cireșele, și iarna când casele stau ascunse sub cușmele albe și moi de zăpadă. „Dragu mi-i și mult mi-i drag să trăiesc pe-acest meleag”  (сântec popular) Borisovca e un sat vechi, unicul [...]

Satul meu natal se numeşte Locve (Sân-Mihai) face parte din comuna Alibunar, situată în Banatul de Sud, Provincia Autonomă Voivodina. Satul este aşezat la o depărtare de 11,5 km de Alibunar şi 65 km de capitala țării Belgrad şi 41 km de Vârseț cel mai apropiat oraş. În trecut satul a avut comunicaţii dezvoltate. Un drum important în Evul Mediu a fost drumul Panciova -Alibunar - Simiai - Mărghita Mare - Timişoara. A avut importanţă economică dezvoltată în secolul al XVlll-lea, când începe dezvoltarea economică a agriculturii. Satul dispune de comunicaţii rutiere satisfăcătoare. Mare importanţă are şoseaua Plandisšte - Locve - [...]

Eu m-am născut în localitatea Locve sub denumirea veche de Sân-Mihai. Poți să cutreieri lumea toată și să te minunezi de rezultatele civilizației, dar nimic nu-i mai fermecător decât... colțul de rai al meu Sân-Mihai. Locve este așezat  în partea sudică a Banatului, la o depărtare de 65 km de Belgrad și 38 km de Vârșeț. Prima atestare documentară a localități datează din anul 1332, când apare sub denumirea Sancto-Michaele. Din anul 1947 se numește Locve cea ce înseamnă în limba română baltă. Locuitorii se simt a fi sâmienți, români. Sân-Mihai a fost colonizat în secolul al XVIII-a cu români din [...]

Provin din Uzdin, un sat românesc cu o istorie, obiceiuri, tradiții, muzică, sport și artă minunată. Frecventez școala elementară în limba maternă română. Limba română este limba cu care am crescut și o consider foarte dragă pentru că din moși strămoși satul a rămas să păstreze limba și poporul la fel. Actual sat românesc Uzdin a fost înființat în anul 1775, pe când în 1779 locuitorii s-au mutat din Trifoaie în Uzdin. Între cele două războaie mondiale a predominat o boală și de aceea a fost organizată crucea roșie în anul 1920. Un simbol al Uzdinului destul de cunoscut este Podul [...]

Viața este un miracol, iar nașterea unui prunc este un moment unic și prilej de bucurie în familie și comunitate. Din păcate, satele sunt tot mai pustii, iar berzele aduc tot mai puțini copii. M-am născut într-un sat mic de codru, pitoresc și drăguț. Pe timpuri, satul era plin de copii. Din păcate numărul copiilor și locuitorilor s-a redus substanțial, dar ne considerăm norocoși, foarte fericiti și mai ales liberi ca păsările cerului la vatra părintească. Zilnic, ne adunăm în centrul satului si ne jucăm de-a copilăria și viața fericită. În localitate casele sunt în general noi si frumoase. Oamenii sunt [...]

Satul meu natal pentru mine este o simfonie în mov. Locul minunat unde copilăresc, unde mi se trag rădăcinile, locul în  care am avut parte de cele mai frumoase clipe alături de cei dragi sufletului meu. Coșteiul este o așezare cu români gospodari, prietenoși și respectuoși. La Coștei am făcut primii pași, aici am învățat ce este fericirea și copilăria fără griji. La Coștei, tradițiile și jocul popular este la el acasă. Satul meu, reprezintă pentru mine un colț de paradis, locul unde mă întorc bucuroasă și nespus de fericită. În fiecare anotimp, satul are unicitatea lui. Iarna covorul alb domină [...]