Satul meu natal în care m-am născut, îmi petrec copilăria și sper să rămân aici cu traiul, se numește Borisovca. Acest sat micuț se află pe malul lacului Sasîc. Satul are străzi drepte, frumoase, si îngrijite. Oamenii din sat sunt harnici, ospitalieri și păstrează tradițiile, obiceiurile noastre vechi românești. Legenda satului meu spune că odată au venit pe locurile noastre un cioban să pască oile, pe care îl chema Boris, cu soția lui Sofa. Ei s-au îndrăgostit de locurile acestea frumoase și au hotărât să rămână aici să trăiască. De la numele lor, Boris și Sofa, se pornește denumirea satului Borisovca.
Anul acesta satul nostru a împlinit două sute de ani. Locuitorii satului știu să muncească, dar și să se veselească. În fiecare an, de ziua satului, sătenii se adună în casa de cultură la un concert închinat sărbătorii satului. Aici se petrec diferite concursuri între familii, are loc degustarea vinului si a bucatelor, pe stadionul satului se organizează competiții sportive. Sătenii noștri mai serbează zile de naștere, sărbători de stat și religioase.
Frumos e satul nostru: în centrul satului se află școala, grădinița de copii, primăria și magazinele. Avem și o brutărie, unde se coace pâine rumenă, puhavă, gustoasă. Printre casele și ogrăzile satului se zărește biserica satului. Acolo, noi de mici ne rugăm la Dumnezeu, sătenii își botează copiii săi, tinerii se cunună.
Să nu uitam niciodată de satul în care ne-am născut. Sper că nu voi părăsi niciodată locurile natale. Am o copilărie fericită în familia mea, alături de prieteni și colegi de clasă. Satul meu va fi mereu pentru mine un colțișor de rai.
Scris de:
Mândru Alexandru, localitatea Borisovca, regiunea Odesa, Ucraina
