Eu m-am născut în localitatea Locve sub denumirea veche de Sân-Mihai. Poți să cutreieri lumea toată și să te minunezi de rezultatele civilizației, dar nimic nu-i mai fermecător decât… colțul de rai al meu Sân-Mihai.

Locve este așezat  în partea sudică a Banatului, la o depărtare de 65 km de Belgrad și 38 km de Vârșeț. Prima atestare documentară a localități datează din anul 1332, când apare sub denumirea Sancto-Michaele. Din anul 1947 se numește Locve cea ce înseamnă în limba română baltă. Locuitorii se simt a fi sâmienți, români. Sân-Mihai a fost colonizat în secolul al XVIII-a cu români din Oltenia, Jamul Mare, Cherman, Moravița, Doclin și Clopodia. În anul 1768 au fost colonizați români din părțile Sibiului și din localitățile: Cebzar, Jebel, Gătaia  și Șoșdea.

Sporul natural al populației a fost în permanentă creștere. Micșorarea drastică a numărului de locuitori în ultimele decenii se datorează în primul rând migraților masive în S.U.A., Elveția, Canada și în alte țări occidentale, dar și în centre urbane apropiate, cum ar fi: Vârșeț, Panciova și Novi Sad, iar natalitatea este tot mai redusă. Despre trecutul zbuciumat al localității vorbesc nu numai documentele scrise ci și cele trei coline din imediata apropiere a satului. Ele adăpostesc rămășițele pământești ale celor căzuți în ciocnirile creștinilor cu turcii care au avut loc în secolul al XVIII-lea.

În anul 1773 Sân-Mihai este inclus în granița militară bănățeană a monarhiei Habsburgice, unde a rămas timp de o sută de ani. În timpul revoluției de la 1848, localnicii au îmbrățișat idealurile revoluționarului bănățean Eftimie Murgu și pentru aceasta au avut multe de suferit. Nici evenimentele Primului Război Mondial nu i-au ocolit. Autoritățile austro-ungare au mobilizat și au trimis pe fronturile din Rusia și din Italia câteva sute de bărbați din sat. În cei peste patru ani de război au pierit pe front 119 persoane.

Ocupația de bază a locuitorilor a fost dintotdeauna cultivarea pământului și creșterea animalelor. Pe cele mai suprafețe de teren se cultivă porumb și grâu, mai puțin floarea-soarelui, soia și alte culturi. Zootehnia se bazează pe creșterea vacilor, porcilor și mai puțin a oilor. În localitate există Cămin Sanitar, Cămin Cultural, farmacii, librărie și mai multe magazine, baruri și cafenele. Cea mai veche clădire este Biserica Ortodoxă Română, care se găsește în parcul din centrul satului. A fost construită în perioada 1812-1814 și poartă Hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril.

Viața culturală propriu-zisă începe în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și se intensifică în primele decenii ale secolului al XX-lea. Din anul 1902 au existat două asociații culturale „Reuniunea Tinerimii”, „Tudor Vladimirescu”. Din anul 1966, focarul de cultură devine Căminul Cultural. Presa românească de pe aceste meleaguri înregistrează apariția la Locve a unei publicați locale este vorba despre „Foaia Sân-Mihaiului”.

În momentul de față în localitatea noastră trăiesc 1072 de locuitori. Vârsta medie a locuitorilor este 44,1 ani, iar satul are 620 de gospodării.  În satul nostru majoritatea locuitorilor sunt de etnie română. Activitatea sportivă a avut un rol foarte important în dezvoltarea competiției și a fair-play. Până la începutul anilor 90 o zi din an a fost dedicat sportului. Elevii tuturor claselor s-au întrecut în numeroase concursuri școlare pe diferite ramuri de sport: mini-fotbal, volei, tenis de masă, handbal și jocul „Între patru focuri”. Încadrați în echipele de volei și tenis de masă, atât masculin cât și feminin, elevi participă în fiecare an la competițiile comunale și zonale. Echipele de tenis de masă la băieți și fete participă la întrecerile școlare pentru „Cupa Libertății”. Echipa de tenis de masă, compusă din elevii clasei a VIII-a (Gheorghe Gătăianț, Petru Valean și Todor Stanciu) s-a clasat pe locul I la întrecerile zonale și pe locul VI la întrecerile provinciale care a avut loc la Sombor.

În anul 1978 echipele de tenis de masă la băieți și fete au ocupat locul al III-lea. La Olimpiada Voivodinei care s-a ținut în Subotica. În anul 1987 echipa de tenis de masă la categoria elevi-juniori a devenit a doua oară consecutiv campioană „Cupei Libertăți”. Manifestările finale au fost organizate în Locve. Instruiți de învățătorii și profesorii lor, numeroși elevi au făcut cinste școlii la diferite concursuri școlare. Numărul premiilor și mențiunilor la diferite obiecte de învățământ și ramuri de sport la concursuri pe fază comunală, zonală și provincială este destul de mare. Performanțe remarcabile s-au realizat mai ales începând din anii 60.Având în vedere că în primi ani după război, numărul competițiilor a fost foarte mic.

Școala noastră a persistat de-a lungul vremurilor. În cadrul școlii există secții și multe activități în limba noastră maternă. Majoritatea elevilor sunt români și simt limba așa cum a scris Grigore Vieru ,,În limba ta ți-e dor de mama și vinul e mai vin și prânzul e mai prânz”.

 

Scris de:

Emil Sfera, localitatea Sân-Mihai(Locve), Serbia