Baștina este locul unde ne-am născut, am crescut și trăim. Este locul unde ne-am petrecut copilăria, am făcut primii pași și am spus primul al său cuvânt. În plaiul natal au rămas cele mai bune și fericite amintiri din viața noastră. Pentru mine plaiul natal este acolo, unde trăiesc părinții mei și cele mai dragi ființe. Acesta este un loc în care totdeauna mă voi întoarce cu bucurie. Despre aceasta ne vorbește și autorul următoarelor versuri:

,,Satul meu, oglindă vie

A ascunselor dorințe,

Mă întorc cu bucurie

La cele mai dragi ființe.”

(Any Drăgoianu)

 

Eu sunt o fată ce provine din Ucraina. Ea ca și altele este o țară foarte frumoasă, dezvoltată și fericită. Aici oamenii sunt buni, stăruitori, muncitori, harnici, cinstiți și voinici. Iar anume trăiesc în satul Dumitrești, raionul Ismail, regiunea Odesa. După legendă, cândva demult, această localitate aparținea României, însă în sfârșit ea a trecut Ucrainei. Din această cauză poporul nostru vorbește în limba română. Satul în care trăiesc este foarte frumos și mare. În anul acesta satul a împlinit două sute și cinci ani. Aici locuiesc peste trei mii de oameni. În satul meu natal Dumitrești sunt multe case frumoase, magazine, o școală mare și post de prim ajutor, pe care nu demult l-au construit.

În baștina mea se mai întinde și o râpă, care poartă numele de Drăgulia. Mai demult în râpă a fost apă, însă la sfârșit din vina oamenilor, ea s-a uscat. Prin sat trece drumul principal, de aceea în centrul localității este foarte frumos și vesel. Aici mai este un parc mic și o casă mare de cultură, unde se fac multe concerte și multe altele. Nu departe de satul nostru în orașul Chilia se află râul Dunăre, care ne unește cu țara România. Peisajele în regiunea noastră sunt uimitoare. La marginea satului se află o pădure. Ea este nu prea mare, dar frumoasă. Mie foarte mult îmi place să plec la ea, să respir aerul cel curat și să mă odihnesc. În plaiul meu natal sunt două monumente istorice. Acestea sunt biserica și monumentul eroilor căzuți în luptă din anii 1941-1945. Biserica în anul acesta a împlinit o sută cincizeci și cinci de ani. Ea este foarte frumoasă, înfrumusețată cu diferite icoane și diverse flori. O personalitate istorică este fondatorul bisericii din satul Dumitrești – Dumitru Solunschii. În regiunea noastră sunt multe obiceiuri și tradiții. Cele mai multe sunt iarna și primăvara. Exemple: Crăciunul, Uratul, Semănatul, Hramul, Anul Nou, Paștele și multe-multe altele. Costumul popular este ucrainean. Aceasta este cămașă brodată, fustă la fete și pantaloni la băieți. În cap fetele se pun câte o coroniță, înfrumusețată cu diferite flori colorate. Regiunea Odesa este baștina multor scriitori moldoveni. Pildă: Petrea Darienco, ce s-a născut în satul Valea Hoțului, azi Dolinskoe, raionul Ananiev, regiunea Odesa. Cântecele în regiune sunt și vesele, și triste, de leagăn și de haiducie. De obicei, oamenii cântă în horă și dansează. Eu iubesc și stimez satul meu natal – Dumitrești.

Limba este foarte importantă în viața mea și în viața fiecărui popor. Fără limbă nu există popor, iar împreună cu dispariția limbii dispare și poporul.

,,Limba mea e cea mai dulce,

Dintre toate pe pământ,

De mă las purtat, mă duce,

Printre versuri și prin cânt.”

Marius Alexandru

În aceste versuri autorul ne vorbește despre aceea, că limba maternă este cea mai dulce de pe acest pământ. Limba maternă n-are preț. Eu sunt un cetățean al Ucrainei, însă vorbesc în limba română. Stimez toate limbile de pe pământ, însă totuși limba mea maternă totdeauna va rămânea cea română. Sunt foarte bucuroasă că trăiesc în așa localitatea Odesa și vorbesc pe așa o limbă dulce și melodioasă ca limba română.

 

Scris de:

Carina Mutu, localitatea Dumitrești, regiunea Odesa, Ucraina