Marina Marteniuc – Satul meu Mahala – colţ de rai

După mila bunului Dumnezeu, m-am născut în Bucovina, pe malul stâng al râului Prut, în minunatul sat – Mahala. Ca pentru prima dată, satul Mahala a fost amintit în anul 1472. Există o legendă despre originea numelui acestui sat: se spune că trăia o familie cu 3 copii. Într-o zi tata a plecat la vânătoare și nu s-a mai întors. Apoi sărmana mamă, neavând cu ce hrăni copiii, a fost nevoită se plece după hrană. Și tot nu s-a întors. Copiii au ieșit s-o caute. Un om trecând nu departe de copii auzea cum ei strigau. Un copil spunea: ,,MA!”; Altul: ,,HA!”; Și ultimul: ,,LA!” Așa a provenit denumirea satului – Mahala.

Și acum vreau să vă povestesc despre cele mai importante locuri ale satului,  sau cum eu le numesc: “Cinci  minuni ale satului Mahala.”

Prima minune a satului nostru este  Izvorul Lazoreni. Izvorul Lazoreni are două fântâni, cu adâncimea 5 metri. Această apă vindecă tot sistemul digestiv. Sursele sunt protejate de lege. Apa de izvor are proprietăți medicinale, nu îngheață chiar  în cele mai severe înghețuri. Oamenii din toate satele apropiate şi din Cernăuţi vin după apa această ferecată. Fântâna a fost construită de către un vrednic şi înţelept ţăran din Mahala-Vasile Lazăr, bunelul  lui Aniţa Nandriş.

Următoarea minune al locului meu de baştină sunt Bisericile satului Mahala, le numărăm în sat chiar trei temple ale credinţei creştine ortodoxe. Biserica din Mahala în cinstea Preasfintei Treimi. A fost construită în anul 1818. A fost pictată de Chichifoi din Cernăuți.  Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” este o capodoperă a satului nostru, se află în cotul Coteni . Biserica din Buda numită în cinstea marelui voievod – Ștefan cel Mare. A fost construită în 1996 și sfințită în anul 2000. Hramul bisericii se sărbătorește în ziua de naștere a lui Ștefan Vodă – 15 iulie (stil vechi). Aceste trei biserici umple sufletul şi inima consătenilor cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

A treia minune al satului Mahala , putem considera Casa memorială a familiei Nandriş. Membrii ai acestei familiei de cărturari au proslăvit satul nostru în toată lumea. Din această familie se trage şi  autoarea  cărții ,,20 de ani în Siberia” Anița Nandriș-Cudla. Această carte descrie în detalii cum, când, în ce circumstanțe a fost luată la Siberia, cu familia( tatăl, mama și șapte copii, 6 băieți și o fetiță, care n-avea nici un an). Acestă carte a fost scrisă după un chin lung, pe care  l-a trăit familia Nandriș, și multe familii din satul nostru. În cinstea Aniței Nandriș-Cudla, în centrul satului, a fost deschiderea oficială a  monumentului în anul 2012, unde a fost prezent şi rudele Aniţii Nandriş-Cudla,  din toată lumea.

Cea mai misterioasă minune al satului Mahala este Fântâna lui Antonii. Se spune că acolo ar fi  trăit de mult un  bătrân sihastru, Antonie, factor de minuni. Şi azi se mai păstrează credinţa că apa din această fântână, luată înaintea răsăritului de soare, îți va vindeca ochii.

Altă minune enigmatică este Lacul Ghiol. Se află în sudul satului. Apa este foarte rece, și puțini oameni se scaldă în ea. Străbunii spun că la fundul lacului se află o biserică, în care românii și-au ascuns comorile de tătari. În miez de noapte, când e linişte afară, se aud şi azi sunând clopotele bisericii… Şi tot aici s-ar găsi peşti de mărimi neînchipuite.

Aş vrea să povestesc câteva cuvinte şi despre liceul meu. Liceul din  Mahala poartă numele lui Grigore Nandriș. Grigore Nandriș s-a născut la 17 ianuarie 1895, în Mahala, Imperiul Austro-Ungar, a fost un lingvist, filolog și memorialist român, profesor la Cernăuți, Cracovia  și Oxford.

Liceul  a fost construit în anul 1860. Din 675 elevi ( 29 băiați și 384 fetițe) erau 11 nemți, 664 români. În anul 1885 s-a construit mai o clădire, căci elevii nu încăpeau. În 1900 a fost construită școala în cotul Ostriței, iar în 1910 școala din Buda. Deci, la începutul primului război mondial, în Mahala existau 3 școli.

În istoria satului nostru avem şi pagini negre, pe care nu le vom uita niciodată, este vorba de întâmplarea de la Lunca. În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, circa 600 de țărani, bărbați tineri și adulți, între care și două femei și doi copii au încercat să treacă Prutul, să ajungă în România. Dar mitralierele grănicerilor au început să îi secere… Doar 57 au reușit să ajungă în România. Sutele de morți au fost aruncați în trei gropi comune din albia Prutului. Șapte dintre cei scăpați și răniți au fost arestați și duși la Cernăuți. Au fost împușcați pe 13 iunie 1941.

Toți cei care au căzut  secerați pentru dragostea lor de neam și de libertate au fost pomeniți la 75 de ani, în 7 februarie 2016. Pe locul masacrului a fost înlocuită vechea cruce de lemn, ridicată în 1992, cu una nouă, și, în fața chipului jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, au fost pomeniți cei ce s-au jertfit pe acel loc. Inițiativa manifestărilor a avut-o doamna Elena Nandriș, fostul primar în comuna Mahala.

Eu sunt mândră că m-am născut în satul Mahala. Oamenii noștri sunt buni și muncitori, care se străduiesc să-și facă satul, mica lor patrie frumoasă, comodă pentru viață și ordonată. Fiecare locuitor are grijă de ordinea nu numai în curtea sa, ci și în afara acesteia. Un sat de oameni gospodari, un sat bogat în istorie şi glorie. Cum se cântă în imnul satului:

“Lângă Cernăuţii legendari,

E un sat cu oameni gospodari.

E satul nostru, sat nemuritor,

Cu un trecut frumos şi viitor!

E slava ta, scăldată-n soare,

Şi faima ta va depăşi hotare.”

Aceste frumoase rânduri sunt luate din imnul satului Mahala, versurile lui Vasile Tărâţeanu, iar muzica Elena Nandriş. De fiecare data când interpretez imnul îmi picură lacrimi de bucurie că sunt părticica acestui frumos sat.

De multe ori oamenii care locuiesc în oraș nu observă toate aceste detalii. Și timpul trece. Pentru că, este foarte important să te înveți să înțelegi frumusețea lumii înconjurătoare și să te relaxezi în natură cât mai des posibil. Nu este nevoie să te grăbești nicăieri, dar trebuie să trăiești.

Scris de:

Marina Marteniuc, localitatea Mahala, regiunea Cernăuți, Ucraina