Satul meu natal este mic, în comparație cu alte sate. Satul meu se numește Meneailovca (Manja). Îmi place foarte mult numele lui. A fost numit de către țăranii moldoveni iobagi fugiți de pe moșii în anul 1860. Este situat la o altitudine de 78 m, în partea nord-vestică a raionului Sarata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Manja a făcut parte din componența României, în Plasa Volontiri a județului Cetatea Albă. Pe atunci majoritatea populației era formată din români și o comunitate de ruși. În anul 1930 s-a constatat că din cei 788 locuitori din sat, 635 erau români, 123 ruși, 10 bulgari, 6 evrei și 5 germani.

Satul nostru este bogat în câmpii roditoare și dealuri. Pe câmpurile roditoare crește grâul, orzul, porumbul, și floarea-soarelui. Este un sat cu oameni gospodari, prietenoși și respectuoși.

Eu sunt mândră că locuiesc în acest sat. Aici am făcut primii pași, aici am învățat să vorbesc, aici am învățat să scriu. Am avut o copilărie fericită, dar acum războiul din țară ne-a schimbat viața, trăim zile cu multă frică și spaimă. Ne rugăm la Dumnezeu ca să înceteze acest conflict pentru că răul niciodată nu va câștiga. Aceste zile se vor tipări în memoria noastră pe toată viața. Important pentru noi copiii este că avem posibilitate să frecventăm școala, locul unde mai uităm de urgia din țară. Mulțumim profesorilor că se stăruie să ne învețe, să creștem copii ascultători, harnici și să iubim plaiul natal, satul unde ne-am născut.

Avem în sat o grădiniță, o școală, o bisericuță și magazine. Biserica se află în centru satului. Acum unde se află biserica a fost un magazin de produse alimentare. Biserica veche a fost stricată în anul 1960, mare durere a fost pentru creștini, ei se duceau în satele vecine. În timpul de față biserica este amenajată  cu  cinci clopote  care răsună tot satul. Ne cheamă în zile de sărbătoare la liturghie. Îngerul păzitor al satului este Sf. Arhanghel Mihail și Gavril. Hramul bisericii îl sărbătorim pe 21 noiembrie.

Locuitorii satului vin în această zi la biserică cu toată familia să-i mulțumească Sf. Arhangheli Mihail și Gavril pentru pacea și liniștea din familie. Acest sfat l-au învățat și familia mea de la bunei. După liturghie se pregătește masa de sărbătoare, unde toți stau la masă și Îl Slăvesc și-i mulțumesc Bunului Dumnezeu. Bucatele preferate sunt: gălușe (sarmale), pîrjoale, carne coaptă, friptură de pasăre, bicuiți.

Mai avem în sat și o moară care face ulei și făină foarte bună. Ea a fost construită în anul 1849 de către nemți. A fost îngrijită și reparată de către locuitorii satului. Oamenii din satele vecine vin să facă făină la moară.

Satul meu va reprezenta mereu pentru mine un colț de rai. Fiecare anotimp este unic pe ulițele acestuia, toamna covorul multicolor al frunzelor, iarna pământul îți așterne covorul alb și strălucitor, primăvara totul reînvie la viață, iar vara drumurile sunt pline cu zâmbetele copiilor. Este satul meu, de aceea el este cel mai frumos și mai minunat.

 

Scris de:

Maria Oltu, localitatea Meneailovca, Ucraina