Vă salut, mă numesc Muntian Ilie, sunt elev de clasa a 11 din satul Camâșovca, Ucraina. M-am născut și trăiesc într-un sat mic și frumos, într-un sat plin de oameni harnici și amabili. Pot spune multe despre viața de zi cu zi, dar vreau să povestesc despre tradiții, despre obiceiuri pe care mi le amintesc din copilărie, care se transmit din generație în generație. Crescând, am început să înțeleg importanța tradițiilor și obiceiurilor, deoarece observ că în sate dacă ele se mai păstrează, în orașe oamenii se îndepărtează de ele. În funcție de zona geografică a locuirii întâlnim o multitudine de obiceiuri, tradiții și superstiții comune. În ciuda asaltului nivelator al civilizaţiei moderne unele dintre tradițiile populare româneşti trăiesc şi azi. Sărbătorile mari şi mici ale vieţii omului, munca şi căsătoria, credinţele religioase dau sens acestor obiceiuri populare, care există, persistă, ca un mesaj plin de speranță de continuitate şi stabilitate şi care încântă străinii cu autenticitatea lor.

Sărbătorile de iarnă sunt cele mai minunate sărbători cu tradițiile sale. Iarna se ţin obiceiuri şi datini populare, care provin din trecut, dar se urmează cu sfinţenie chiar şi în ziua de azi. În satul nostru, în Ajunul Crăciunului, se adună cete de copii pentru a-i colinda pe săteni.  Toţi colindătorii, indiferent de vârstă, primesc în dar un colac – ce simbolizează soarele, de asemenea ei primesc câte un cozonac şi diferite dulciuri.

Un alt obicei care în timp nu și-a pierdut semnificația este mersul cu steaua, acest obicei are menirea de a informa oamenii de nașterea lui Hristos, copiii care merg cu steaua vestesc marea minune. În ziua de Crăciun nu se spală blindele, hainele şi nu se dă nimic de împrumut. Animalele din ogradă primesc mâncare din belşug, se spune că dacă animalele se culcă pe partea stângă atunci iarna va fi geroasă şi lungă.

În prima zi a anului nou, se merge cu „Plugușorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. „Plugușorul” a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoței. Sărbătoarea „Sorcova” la noi în sat se mai numește „Semănatul”. Textul urării, care amintește de o vrajă, este spus pentru a dori oamenilor viață lungă, sănătate şi prosperitate.

Sărbătorea Paştelui este una din cele mai frumoase tradiţii. Se spune că Paștele este cea mai semnificativă sărbătoare creștinească, atunci când Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce, iertând și mântuind păcatele oamenilor. În ajunul Paștelui mama coace pască, boiește ouăle în culoarea roșie, ce simbolizează culoarea sângelui, gătește felurite mâncăruri cu carne de porc. Eu cu sora, facem curățenie prin casă și obor. În noaptea de Paşte, noi mergem la biserică și asistăm la slujbă. Una dintre datinile procesiunii este înconjurarea bisericii. Toți credincioșii au în mână câte o lumânare pe care o aprind de la flacăra preotului. La sfârșitul slujbei se sfințește pasca și alte mâncăruri, spre exemple, noi sfințim pasca, ouă roși, sarea și câteva cârnăciori. Ajungând acasă, după slujbă, primul aliment pe care-l consumăm este pasca sfințită.

Familia noastră se adună la masa de prânz la bunica. Aroma cozonacului și a mâncărurilor gătite de bunica întregește atmosfera caldă și primitoare a casei. Ciocnim ouă și mănâncă preparare din carne de porc, pască. Sărbătorea Paștelui este vremea când lumea lasă grijile de-o parte și se bucură de frați, surori, părinți și copii.

Îmi plac mult așa fel de sărbători, fiindcă sărbătorim împreună cu familia noastră. Acestea sunt astfel de momente, astfel de întâlniri plăcute, întrucât ne înveselim, ne umplem cu energie pozitivă și puteri pentru un an întreg înainte. Sunt sărbători magice pentru mine, sărbători cu tradiții extraordinare pe care le voi transmite mai departe din generație în generație.

 

Scris de:

Ilie Muntian, localitatea Camâșovca, regiunea Odesa, Ucraina