Sân-Mihai, ce sat frumos şi drăguţ, situat în Banatul de Sud al Serbiei. Este locul unde am facut primii paşi, am spus primele cuvinte. Aici am cunoscut primi prieteni şi de el mă leagă momente frumoase, fericite şi triste. Grânele aurii, hotarele bogate se extind pe câmpiile întinse. Aici locuiesc oameni harnici şi buni de suflet. Agricultura este ramura principală şi cea mai mică picătură de ploaie în verile calde aduc bucurie locuitorilor. Fiecare anotimp are o magie deosebită şi asupra satului meu. Primăvara când întreaga natură se trezeşte, vara cu zile însorite, toamna cu covorul ruginiu şi roade bogate, iarna cu miracolul strălucitor al zăpezi. În satul meu oamenii tind să menţină limba română şi tradiţiile din strămoşi. Turnul biserici se înalţă în mijlocul satului, şcoala elementară, parcul de joacă, străzi largi cu case amenajate face satul meu şi mai frumos.

În acest sat mă simt bine, sunt liberă şi veselă. Se păstrează tradiţiile de sărbători îndeosebi cele de Crăciun şi Paşti. Poezia, cântecul şi folclorul au o deosebită parte în viețile fiecărui locuitor începând de la cei mai mici. În satul meu predomină locuitorii de naţionalitate română, dar sunt şi slovaci, romi, maghiari, sârbi şi alte naţionalităţi. Iubesc satul meu nemărginit.

Inima mea îmi bate în limba română ori de câte ori am participat la competiţie de recial, la serbări sau spectacole, dar cele mai frumoase emoţii am simţit când am putut să particip la Olimpiada de Limba Română să pot să mă exprim în limba maternă şi am simţit o bucurie imensă în suflet când am obţinut locul I, trăirile pe scenă când am îmbrăcat cu mândrie portul din sat, când am interpretat cântece şi am  dansat jocuri tradiţionale româneşti din sat. Nu ştiu în care parte a lumii o să mă ducă viaţa, dar ştiu că întotdeauna o să mă întorc în satul meu. Leagănul copilărie şi momentele deosebite petrecute în sânul familiei în satul meu niciodată nu o să le uit. Acestea sunt pentru mine cele mai preţioase lucruri şi voi continua să păstrez limba, portul şi obiceiurile de la sat şi atunci  când şi  eu voi avea propria mea familie.

 

Scris de:

Sofia Mohan, localitatea Sân-Mihai, Serbia