Fiecare om are baştina sa – acel colţ de rai purtat în suflet, indiferent de locul aflării,  care păstrează unele dintre cele mai frumoase amintiri din viaţa noastră. Pentru mine baştina o reprezintă satul natal, acolo unde mi-au crescut visele, unde am văzut pentru prima oară bolta albastră a cerului. Şi, Doamne, cât de mult îmi iubesc baştina!

Satul meu natal din care provine în limba sârbă este Lokve, iar în limba română Sân-Mihai, este un sat situat  în Serbia. Este situat în Districtul Banatului de Sud, satul are o majoritate etnică română. Biserica noastră cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril a fost zidită între ani 1812-1814. Aceasta a fost zidită din piatră și cărămidă în formă de navă, având un turn clopotniță înălțat deasupra intrări. Un poet cunoscut din Sân-Mihai este Pavel Gătăianțu. Cunoscut ca publicist, s-a născut pe data de 15 decembrie 1957 și a scris această monografie importantă pentru comunitatea noastră, despre acest sfânt lăcaş unde credincioşii din sat pot merge la slujbe în fiecare duminică şi la sărbători.

Obiceiurile la noi în sat sunt păstrate din strămoși până în ziua de astăzi. Portul sâmienților l-au mai avut ovceni și boboci, dar fiind diferit de cel bănățean. La noi în sat cele mai frumoase sunt sărbătorile de iarnă. De Crăciun, la noi în sat, copii cu preotul merg două zile la colindat. De Ajunul Crăciunului să face un foc mare în fața bisericii unde se bucură lumea de această sărbătoare, iar a doua zi să merge la naşi cu colacul.

Ori unde ai merge în lumea aceasta, niciunde nu te vei simți ca acasă, la tine în sat. Acest lucru se poate observa de la intrarea în sat când ne întâmpină case frumoase şi moderne consturite de generaţii de conlocuitori atât din sat cât şi de cei plecați în străinătate. La mine în sat mereu se construieşte ceva, case noi, clădiri, instituţii sau se restaurează.

Majoritatea turiştilor care trec prin acest sat spun mereu că sunt impresionanţi de acest sat modern şi frumos cu case care mai de care interesante, atât cele autentice cât şi cele cu faţadă, prelucrată în diferite culor sau materiale de construcţii.

Oamenii în sat sunt gospodăroşi, îşi câştigă existenţa muncind din zori şi până seara târziu cu agricultura, creşterea animalelor, cu producţia de felurite produse lactate, paste şi preparate casnice. Cele mai frumoase emoţii le simţim vara căci atunci vin oamenii plecaţi la muncă provizorie în străinătate şi abia ne aşteptăm rudele sau familia să ne reunim şi să depănăm amintiri petrecute împreună. Aceste clipe sunt mele mai importante pentru noi. Consider că satul meu este un loc perfect unde mă simt în siguranță, pot să trăiesc liber, să admir priveliştele şi peisajele acestui loc minunat în care voi trăi cu drag.

Scris de:

Paula Gătăianţ, localitatea Sân-Mihai, Serbia