Localitatea mea se numește Sân-Mihai, este o localitate mică română din Serbia și aici trăiesc de la naștere. Mica mea localitate își duce existența mulți ani la rând. Tăcut, petrece și așteaptă generații peste generații, doar timpul și omul mai schimbă imaginea sa. O localitate micuță și totuși mare în visele mele. Mi se pare că nu există localități precum este localitatea mea.
Localitatea mea este foarte frumoasă și sunt fericit că locuiesc în ea. În centrul localității se găsește parcul şi Biserica Ortodoxă, iar lângă parc este școala şi terenul sportiv al școlii. Școala are și o sală în care se poate juca baschet, volei şi tenis de masă. Avem străzi îngrijite, case mari și frumoase și oameni muncitori, harnici. Școala este mare, modernă, are un etaj și clasele sunt renovate și frumoase. Elevii care merg la școală sunt cuminți și voioși, iar domnii profesori toată ziua cu drag ne învață lucruri noi. Mai există și două prăvălii, două farmacii, două cafenele, două farmacii agricole, o bibliotecă școlară și un coafor. Toți angajații sunt întotdeauna prietenoși, buni și ne servesc cu drag. La marginea, spre ieşirea localității se găsește terenul sportiv cel mare pe care se joacă meciurile de fotbal. Clubul de fotbal se numește FK „Banatul”, Lokve. Anul acesta a ajuns pe primul loc în clasament și sunt sigur că se va întâmpla tot aceasta şi la anul viitor. În localitate există și câteva mici afaceri pentru producția de biscuiți, paste, brânzeturi și alimente sănătoase.
Localitatea mea mai are şi Cămin Cultural în care se desfăşoară diferite evenimente culturale precum festivaluri şi serbări în fiecare an. La serbări, copii și tinerii care participă dansează în costume naționale și cântă toată seara până oamenii din public se uită și aplaudă. Aici, la Sân-Mihai, trăiesc aproximativ 1000 de oameni din care majoritatea sunt români. Din localitatea mea provin mulți scriitori, interpreţi şi instrumentiști de muzică populară. Localitatea este creștină și întotdeauna sărbătorim cu toții sărbătorile.
Oriunde ne-ar purta valurile vieții, satul natal nu se poate uita niciodată. Nu poți uita ulițele copilăriei, pe cei dragi și nici poveștile spuse de bătrânii satului. Localitatea mea natală este un loc foarte special pentru mine. Aici îmi trăiesc părinți, rudele și prietenii pe care îi cunosc de când am fost un copil mic. Aici am și învățat să vorbesc, să scriu, să citesc și am multe amintiri din copilărie. Nu aș vrea nicicând să o părăsesc și dacă chiar o părăsesc, nu o voi uita niciodată.
Scris de:
Dorian Gătăianţ, localitatea Sân-Mihai, Serbia
