Practicile culturale din Satu-Nou, raionul Reni, regiunea Odesa, în diferite momente sociale ale vieții: nașterea, botezul, nunta
„Suntem legaţi de-acest pământ al patriei prin tot ce-a fost înaintea noastră, prin tot ce va veni după noi; prin aceia care ne-au născut şi prin aceia pe care îi vom naşte; prin trecut şi prin viitor; suntem legaţi prin mormintele strămoşilor şi prin leagănele nepoţilor”.
Satul Satu-Nou, întâlnit și sub forma Novosilske este situat la o altitudine de 10 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de sud-est a raionului Reni. Cei dintâi locuitori ai satului au fost familii de moldoveni, apoi au mai venit niște familii de bulgari, familii de ruși, numiți Necra-sovțî (emigranți din Dobrogea) și o familie de greci. Există multe tradiții care și-au pierdut semnificația și valoarea spirituală în timp, dar multe încă se mai practică în anumite familii, mulți nu știu de ce se fac și pentru ce, dar spun ca le fac „pentru că așa se face”.
Pornind pe urmele acestor tradiții, am să prezint două dintre ele. Botezul este un eveniment de mare bucurie pentru oricare familie. În acele momente trebuie îndeplinite o serie de rânduieli de mama, nașa și moașa copilului. Conform tradiției, nașii de cununie botează toți copiii. Înainte de botez se stabilește data botezului. Până la a 40-a zi de la naștere, mama nu participă la slujbă. Pentru botez se pregătește: o iconiță, o lumânare, crijma (simbolizează curățenia sufletului pruncului celui nou botezat, o pânză albă necusută, nefinisată sau brodată în care se scoate copilul după scufundarea în cristelniță și măsoară trei metri), un prosop care se pune dedesubtul crijmei (şi dacă e iarnă şi o pătură), fașa (specială pentru botez, se cumpără de la mercerie), ulei pentru mir şi o sticluță cu vin. Potrivit obiceiului, lumânarea de botez trebuie să fie împodobită cu busuioc și flori. Panglica sau fașa de botez trebuie sa fie de culoare roză sau roșie pentru fetițe și albastră pentru băieți, nu prea lungă și nici prea scurtă, pentru ca pruncul să nu să se căsătorească prea repede, însă nici prea lungă pentru ca copilul să nu să se căsătorească prea târziu.
În ziua botezului, părinţii aleg o moaşă care va duce copilul la Biserică şi o va ajuta pe naşă. După desfăşurarea ritualului botezului, preotul dă copilul nașei și spunându-i „ai adus un păgân, îţi dau un creştin”. După ce este adus acasă de la biserică, bebelușul este pus în pragul casei de nașă care obișnuiește să îi spună mamei înainte ca aceasta sa îl ia de jos: „Păgân mi l-ai dat, creștin ți l-am adus”. Se spune că nimeni nu are voie să sărute copilul până nu doarme, pentru că altfel i se ia mirul. Crijma şi faşa se ţin la pătucul copilului timp de patruzeci de zile.
După săvârșirea botezului are loc și scoaterea din mir a copilului – băița ritualică făcută de nașă. Moașa pregătește băița, în care pune, conform tradiției, crijma şi diverse lucruri: apa Sfințită, pentru ca bebelușul să fie la fel de curat ca aceasta, busuioc ca să fie copilul atrăgător, mai ales dacă este fată, grâu ca să fie cinstit, pene ca să fie ușor ca pana, bani ca în viaţă copilul să aibă parte de avere și apa de botez se face cruce cu picături de ceară din lumânarea de botez. În timp ce nașa scoate copilul din mir, naşul ţine lumânarea aprinsă, iar la sfârșit se face cruce pe tocul ușii și aceasta se stinge. După băiţă, naşa închină copilul de trei ori la icoană, apoi îl pune pe podea spunând „De la mine fin, de la Dumnezeu creştin”. Mama copilului face trei închinări în fața icoanei, sărută mâna nașilor și ia copilul. Moaşa scoate crijma şi banii din cădiţă, apoi duce apa şi o varsă la rădăcina unui pom fructifer ca să crească copilul frumos şi sănătos și roditor ca acesta.
Comparativ cu nașterea sau moartea, nunta este un act voluntar al omului, care se face în numele unor interese: dragoste, avantaje materiale, supunere în fața rigorilor tradiției. Pețitul este primul pas pe care îl face viitorul mire. În zilele noastre este practicat doar în mod simbolic. Tânărul împreună cu cei mai buni prieteni şi cu câteva domnișoare vin la casa tinerei. Conform obiceiului, el o cere de soţie de la părinţi pe fiica lor. Dacă părinţii sunt de acord ca s-o deie pe fiică, flăcăului de nevastă, toţi oaspeții sunt invitați în casă şi sunt cinstiţi cu diferite bucate ce au fost pregătite de domnișoară. Mireasa este așteptată în prag de părinții mirelui (socrii) cu o pereche de cercei de aur şi cu un cadou. Dimineața, miresei i se înmânează papuci de casă, halat şi castincuţă (broboadă). Peste o săptămână, în funcție de cum hotărăsc părinţii fetei, mirele şi mireasa sunt invitați la aşa-numita „Chemătoare”. Acolo se discută când şi cum va fi petrecută nunta, aleg o pereche de tineri care sunt numiţi „naşul” şi „naşa” şi un flăcău care se numeşte „deavărul”. El, de obicei este ales de mire, căci este cel mai bun prieten. Într-o seară, tinerii, cu un ulcior de vin şi cu o găină fiartă, se duc la perechea pe care o doresc să fie naşi. Joi seară, înaintea nunţii, „deavărul”, cu o „beda” (căruţă cu două roţi), care este înfrumusețată cu diferite panglici, și cu plosca cu vin, umblă prin sat şi îi anunţă pe cei care sunt invitaţi din partea socrilor mari, socrilor mici şi naşi.
Duminică dimineața, pe la orele zece, socrii mari trimit canisca (diferite bucate, dulciuri, băuturi, pupăza și rochia miresei) socrilor mici: Canisca este dusă de către deavăr, deavăroică (mama deavărului), devăroi (tatăl deavărului) şi câţiva tineri însoţiţi de muzicanţi. Cînd ajung la mireasă, muzica cântă, deavărul joacă tabla cu rochia miresei şi pupăza (un colac din cozonac cu împletitură specială). Oaspeții (deavărul, deavăroaica etc.) se invită şi sunt cinstiţi la masă. Apoi se întorc înapoi la casa mirelui şi sunt în aşteptarea mirelui.
În ziua nunții se petrece iertarea mirelui cu părinţii şi cu rudele apropiate pe fundalul unei melodii de jale. Fiecare este servit cu un pahar de vin de deavăr, care la rândul lor, îi aduc urări frumoase mirelui. După iertare, se dansează hora, apoi toţi nuntaşii se îndreaptă spre naşi. La nași oastea mirelui se aşază la masă, unde sunt onoraţi, cinstiţi de către invitaţii naşului. Şi aici, la naşi, mirele se iartă (sărută mâna nașilor și își cere iertare). Pe o tablă aste așezată: fataua (voal), coroniţa, parfumul şi un buchet de flori, iar pe altă tablă un colac din cozonac, dulciuri. Nașii împreună cu toţi nuntaşii se duc la mireasă acasă. Mireasa este ajutată să se aranjeze de către mamă și prietene. Când vine mirile cu naşii, deavărul joacă în acordul muzicii „măringhele”, „tabla cu colac” şi „fataua”. Nașa îi pune miresei voalul și coronița de mireasa. Turta miresei numit și colacul miresei, este rupt deasupra capului acesteia de către nașă și se împarte cate o bucată fiecărui nuntaș pentru noroc. După gătitul miresei toţi nuntașii, în afară de mireasă, sunt poftiţi la masă.
Mirele și mireasă sunt scoși din casă cu: doi colaci, două lumânări, două pahare mici, câteva bomboane şi numaidecât două bucăţele de zahăr, ca să le fie tinerilor viaţa dulce. Un alt obicei este de a dansa hora miresei acasă la mireasă în curte, unde tot alaiul de nunta este prezent. Toţi nuntaşii merg pe jos prin sat, pentru a demonstra noua familie, până în centrul satului, unde tinerii se înscriu şi apoi se cunună la biserica din sat.
În biserică, tinerii sunt însoţiţi de nuntaşi. La sfîrşitul slujbei de cununie preotul înmânează tinerilor o icoană, icoana familiei, care urmează să-i păzească toată viaţa lor de răutăţi. Cu această icoană şi cu lumânările de cununie aprinse, tinerii, împreună cu tot alaiul, se îndreaptă spre casa mirelui. Când ajung acasă la mire, în faţa porților se pune o căldare cu apă cu multe monete (apa să spele răul, monetele să înmulțească banii). La uşa casei, părinţii mirelui îi aşteaptă pe tineri cu doi colaci, două lumânări şi cu un prosop. Cu prosopul se trag tinerii în casă. Apoi se începe serbarea mare cu dansuri arzătoare, cu diferite concursuri şi cu o masă bogată. Spre sfârșitul ospățului de nuntă, mireasa este așezată pe un scaun în văzul tuturor. Nașa schimbă fataua (voalul) miresei cu un batic. Astfel aceasta intră în rândul femeilor măritate. Fataua este oferită unei tinere necăsătorite.
Tradițiile sunt diferite de la o zonă la alta, după cum spune vorba „câte bordeie, atâtea obiceie”, însă tocmai acest lucru ne face mai frumoși, mai atrăgători și mai originali. Deși în viața satului s-au produs schimbări fundamentale, mai putem încă găsi numeroase obiceiuri rămase peste timp. Cele mai importante momente din viața unui om, în viziunea țăranului sunt: nașterea, botezul, căsătoria și înmormântarea.
Scris de:
Mitiohlu Mykhailo, localitatea Satu-Nou, raionul Reni, regiunea Odesa, Ucraina.
