Satul meu aparține așezărilor de codru la poalele înalților Carpați, cu străzi înguste, îngrămădite precum mușuroiul de furnici. Relieful este deosebit cu dealuri și munți înalți, peisaj idilic și fermecător. Râul Căraș, care este atât de cântat în cântecele populare bănățene, deschide larg porțile câmpiei bănățene, oferind o priveliște de vis.
În partea dreaptă este încercuit de dealul care merg paralel cu satul, un adăpost natural în fața furiei fenomenelor naturale. În partea stângă a așezării, curge lin de secole în șir, râul Căraș, albia copilăriei mele. Aici în satul meu de baștină au fost înființate primele forme organizate de activitate culturală în Banat; corul, fanfara, teatrul. Primul cămin cultural s-a zidit la Coștei. Tot la Coștei s-a tipărit primul ziar sătesc Opinca, iar mai târziu Educatorul. Muzica și folclorul este foarte apreciată și îndrăgită de localnici. La noi, mai toată lumea cântă și iubește muzica populată românească. Și eu, așa cum este firesc, am îndrăgit muzica românească, dar și teatrul.
Eu sunt încadrat în SCA Mihai Eminescu, adică membru și la trupa de teatru cu care am participat la diverse manifestări culturale în localitate și chiar am fost la România. Aceste deplasări îmi plac cel ai mult, deoarece cunosc copii, care sunt vorbitori de limba română și care, la fel ca mine, au îndrăgit muzica, folclorul și teatrul românesc.
Nu știu de unde a primit denumirea satul, dar se pare de la coșurile de tei care s-au împletit aici. Mă mândresc cu localitatea mea, strămoșii noștri, care au purtat atâția ani la rând, flacăra culturală cu mândrie, românismul, iar eu îmi voi da străduință să urmeze exemplele lor, a străbunilor mei. Îmi plac nespus de mult să colind pădurile așezării, să ascult glasul potecilor din pădure, concertul păsărilor și răgetul cerbilor, să zburd pe dealuri și câmpii. Ador natura din jurul localități mele. Ce poate fi mai frumos?
Coșteiul a dat comunității personalități de aleasă valoare, cum este preotul Corcea Avram, dirijorul fanfarelor Ioan Rotariu – Cordân, Miloaia, haiducul bănățean Gheorghe etc. Localitatea mea este locul preferat, care nu l-aș da pe nimic în lume, niciodată.
Un loc minunat sub soare!
Scris de:
Georgel Gaita, localitatea Coștei, Serbia