Fiecare localitate are ceva deosebit, unicat, dar totuși cred ca satul meu natal are ceva aparte și este cunoscută nu doar în Banatul sârbesc, ci și pe alte meleaguri după lucruri minunate, oameni valoroși, tradiție și cultură .
Satul meu Coștei este un sat mic de codru cu oameni harnici și plini de viață și elan. Sunt foarte mândră că provin dintr-un sat care are spirit și continuitate în cultură, muzică și educație. Evenimentele și rezultatele ușor de documentat, vină să confirme de ce așezarea mea de baștină este deosebită. Vom exemplifica:
– În 1869 un fiu al satului înființează primul cor sătesc din Banatul de Sud;
– În 1882 trupa de teatru din Coștei prezintă prima piesă de teatru (din repertoarul cult): „Nunta țărănească” de Vasile Alecsandri;
– În 1910 s-a înființat prima fanfară din Banatul de sud în frunte cu preotul Avram Corcea;
– În perioada 1910-1914 la Coștei apare prima revistă pedagogică românească din Banat Educatorul;
– În 1911 s-a construit prima Casă de Cultură sătească din Banat, într-o vreme când doar patru orașe din Transilvania și Banat aveau astfel de lăcașuri culturale;
– În 1911 la Coștei se înființează prima Școală cu 8 clase, cu mult înaintea altor localități de la noi;
– În 1928 s-a zidit biserica cu hramul Sf. M. Mc. Teodor Tiron.
Din păcate tot mai puțini locuitori rămân la sat, stabilindu-se la oraș. Unicul lucru care încă mai face parte din nemurire este viața de toate zilele cu oameni harnici care cultivă muzica românească și reprezintă modul original de a fi al fiecărui consătean. Îmi doresc și sper ca localitatea mea natală, Coșteiul, să-și păstreze farmecul și spiritul românesc secole în șir, iar urmași noștri să se bucure de valorile românești .
Scris de:
Panciovan Corina, localitatea Coștei, Serbia
