Limba română este limba în care am rostit primele cuvinte. Este limba care mă înconjoară, limba în care visez noaptea cele mai frumoase visuri. Trăiesc în localitatea Banatsko Novo Selo – Satu Nou, districtul Banatul de Sud, regiunea Voivodina, Serbia. În localitate trăiesc alături de comunitatea sârbească, diferite comunitaţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase. Cea mai numeroasă comunitate etnică este chiar comunitatea românească. Frecventez Şcoala Elementară din sat,care se desfăşoară în limba sârbă şi limba română. Clasele la secţia în limba română sunt 1-8. Există şi clasă pregătitoare în limba română. În şcoală, serbările şi orice fel de manifestări sunt susţinute în limba sârbă şi limba română. Secţia în limba română de la şcoală participă la numeroase festivaluri şi manifestări organizate de românii din Voivodina, de Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia şi de alţi organizatori, în general cu susţinerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Menţionez un festival deja tradiţional care adună toţi copiii români din şcolile din Serbia. În preajma sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului, este Festivalul „Colindele neamului“. Un festival la fel de frumos este şi Festivalul de Folclor Românesc al Copiilor din Voivodina,la care chiar şi părinţii mei au participat când erau elevi la şcoală.

Localitatea mea este într-o regiune de câmpie foarte frumoasă, cu multe terenuri agricole, fiind pământ drept şi fertil pe care se cultivă diferite culturi:porumb, grâu, ovăz, floarea soarelui…Peisajele de pe câmp sunt minunate şi viu colorate.

Specific zonei în care locuiesc sunt obiceiurile vechi şi tradiţiile strămoşeşti, pe care şi noi, copiii, încercăm să le menţinem prin dansuri, folclor, scris, recitaluri, cântec, păstrarea şi promovarea portului naţional din sat, dar mai ales prin comunicarea în limba noastră maternă.

Portul popular din satla femei constă dintr-o fustă, aici numită „sucnă“ peste genunchi, poale ţesute din bumbac lucrate manual cu acul, în general cu elemente florale, cămaşa – ia aici este numita „ciupag“, iar la dansuri de folclor se îmbracă şoarţe din catifea în loc de „sucnă“, care sunt cusute şi ele manual cu elemente florale. Înainte se mai purtau şi pieptare şi cojoace. În picioare se purtau pantofi din bumbac ornamentaţi manual. Portul bărbătesc constă din cămaşă din bumbac lucrată manual cu acul, pantaloni – izmenealbe largi, căciulă sau vara pălărie, opinci sau cizme negre din piele în picioare. Sunt cunoscute şi traistele şi chilimurile ţesute la război. Unele case încă le păstrează. Salba cu galbeni era pe vremuri importantă în sat.

La Satu Nou există obiceiul de iarnă, conform căruia în Ajunul Crăciunului se merge „cu cerbul“.Noi copiii mergem din casă în casă şi colindăm. Un grup de băieţi merg „Cu Steaua“.

Folclorul românesc,dansurile,cântecul şi muzica fac parte din cultura noastră naţională pe care o cultivăm în continuare. Activitatea se desfăşoară la Căminul Cultural din sat şi la Societatea Cultural Artistică „Dr. Radu Flora“. O cultură aparte care se menţine ani la rând este fanfara. Doina este cântecul românesc cunoscut în zona Banatului, precum şi la Satu Nou.

Personalităţi importante născute la Satu Nou sunt:

-Radu Flora – om de ştiinţă, profesor universitar, scriitor, istoric literar, publicist, dialectolog şi folclorist;

-Flora Ioan – ziarist, publicist, scriitor, traducător;

-Ardelean Iovan-Ulă, poet şi pictor;

-Baba Ilie – monografist, născut şi trăieşte la Satu Nou.

Biserica este un patrimoniu important la mine în sat. În centrul localităţii, alături de Biserica Ortodoxă Sârbă este şi mândria noastră, Biserica Ortodoxă Română, zidită în anul 1805.

La Satu Nou există câteva manifestări cunoscute în zonă şi peste hotare. „Trompeta Bănăţeană“ este de caracter internaţional la care participă trupe de fanfare din zonă şi din România. Altă manifestare este „Pâinea Bănăţeană“ organizată de Asociaţia de femei din localitate. Manifestarea a devenit cunoscută şi apreciată de instituţiile sârbe cât şi de cele româneşti (Ambasada României la Belgrad, CNMNR,etc.).

Anul acesta localitatea s-a mândrit să fie organizatorul Festivalului de Folclor şi Muzică Românească al Românilor din Voivodina. Timp de patru zile a răsunat muzică şi cântecul românesc. S-au prezentat participanţi din ţară şi din România. S-au ascultat cu drag cântecele în limba noastră română.

Limba română îmi menţine rădăcinile mele româneşti, chiar dacă nu trăiesc în Ţara Mamă – România. Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet“(Fănuş Neagu). Deşi Satu Nou este o localitate mică, ne păstrăm cu sfinţenie limba maternă, română, obiceiurile şi tradiţiile.

Sursa pentru persoane importante din Satu Nou și port: Ilie Baba „Segmente din viața culturală a românilor din Satu Nou”, Editura Libertatea, Panciova 2021.

Scris de:

Mihaela Cadar, localitatea Satu Nou, Serbia