Satul meu se numeşte Sân-Mihai. Satul meu va fi întodeauna satul meu şi dacă vreodată nu o să mai locuiesc în el. El întotdeauna o să aibă un loc specific în inima mea. Aici este casa mea, aici este familia mea şi aici sunt prietenii mei. Este un loc cu oameni gospodari, prietenoşi şi respectoşi.

Aici am făcut primii paşi, aici am învăţat să vorbesc, aici am învăţat să scriu. Cum am crescut am întâlnit mulți prietenii pentru că satul meu este un sat mic unde se cunosc toți unii cu alții. Eu am o prietenă foarte bună cu care mereu mă joc în fiecare zi. Ea este întotdeauna aici pentru mine aşa cum sunt şi eu pentru ea. Strada în care eu trăiesc este cea mai frumoasă pentru că sunt cei mai mulţi copii. Cu primele raze solare toţii copiii ieşim la stradă să ne jucăm diferite jocuri, mai vin şi alţi copii din celălalte  străzi să ne jucăm împreună. Mai mult îmi place când vine vara pentru că ne vin şi prieteni din străinătate şi atunci suntem mai mulţi şi jocurile ne sunt mai interesante. La noi în sat sunt oameni care sunt încadraţi în diferite activităţi culturale, dar în general oameni se ocupă cu agricultura şi cu zootehnia. La holde ţărani harnici cultivă  diferite culturi anume: porumb, grâu, orz, soie şi altele .

Gospodinele harnice pe lângă ce gătesc  şi fac curăţenie prin casă  au de grija ei m-ai se duc şi la gradină unde cultivă  diferite legume, pentru a avea produsuri sănătoase. În satul meu trăim mai multe generaţii într-o casă unde învăţăm unii de la alţii cum să ne comportăm faţă de oameni bătrâni. Am avut şi am o copilărie fericită alături de prieteni, părinţi şi colegi mei. Satul meu va reprezenta pentru mine un colt de rai. Fiecare anotimp este unic pe străzile noastre, iarna pământul este acoperit cu un covor alb şi strălucitor, toamna covorul multicolor al frunzelor, primăvara totul reînvie la viaţă, iar vara drumurile acestuia sunt pline cu zâmbetele copiilor. Aşa este viaţa în satul meu liniştită şi fără de griji.

De aceea satul meu este cel mai frumos, cel mai minunat şi sunt mândră că locuiesc în el.

 

Scris de:

Nevena Stamenović, localitatea Sân –Mihai, Serbia