MOTTO:

,,Limba românească, căreia i se închinară părinţii noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, e singurul tezaur ce ne-a rămas de la ei, ereditate neînstrăinată şi necomună cu alţii.” (Timotei Cipariu)

Limba este principalul instrument de  comunicare între oameni, între membrii unei comunități lingvistice. Limba română este limba vorbită de poporul român de pe întreg teritoriul patriei noastre, fiind vorbită de națiunea română. Între limba vorbită și cea scrisă există anumite deosebiri. Atunci, când e pus în situația de a-și așterne pe hârtie gândurile și ideile, omul alege cu atenție cuvintele, își construiește cu grijă propozițiile și frazele, se străduiește să respecte regulile gramaticale.

Limba vorbită e mai puțin îngrijită, nefiind întotdeauna suficient controlată, dar poate fi mai expresivă, continuând  cuvinte și expresii plastice, construcții cliptice. Deși limba maternă e una singură pentru toți românii, între limba vorbită și cea scrisă există totuși anumite deosebiri. Limba română  este limba prin care poporul nostru și-a exprimat bucuriile și durerile, speranțele și idealurile, în care a preamărit faptele de vitejie ale atâtor eroi populari sau naționali.

Cum pasărea nu poate trăi fără cuib, copacul fără soare, pământul fără apă, așa poporul, omul nu poate viețui fără limbă, fără graiul material, în care sunt adunate și culege toate suferințele, durerile și bucuriile unui neam. Limba este cea mai mare  dreptate, pe care poporul  și-a făcut-o singur sieși. Cuvintele izvoresc din toate părțile, din gura oamenilor de lectură, din scrieri vechi și mai noi.

Limba pe care unul dintre primii noștri poeți, Ienechiță Văcărescu, o lasă moștenire generaților următoare, cu rugămintea de a lupta pentru înflorirea ei, pe care Eminescu o compară cu un «un fagure de miere». Este limba pe care noi o vorbim, cu mândrie, o limbă muzicală, bogată și expresivă, capabilă să comunice cele mai complicate idei. Este limba pe care trebuie să o cunoaștem bine și s-o folosim cu mândrie, apărând-o  de toate încercările de a o îmbâcsi cu împrumuturi inutile de cuvinte, cu expresii forțate.

A avea o limbă înseamnă toți a cunoaște trecutul, a ști prezentul, a dezvălui viitorul, înseamnă a culege din fructul fericirii. Pentru mine limba este temelia poporului e cel mai mare tezaur, cu care am fost înzestrați, căci nu este grai mai dulce și  mai frumos decât graiul din străbuni.

 

Scris de:

Marina Dina, localitatea Solotvino, regiunea Transcarpatica, Ucraina