,,Limba mea e din Lumină,

Răsărita-n zori de zi,

Limba mea, limba română,   

Strălucește-n poezii”.

Marius Alexandru

 

Cel mai important lucru care a fost dat de către Dumnezeu este limba. O persoană poate vorbi mai multe limbi, în funcție de abilitățile, înclinațiile și aspirațiile sale. Dar atitudinea față de limba maternă este întotdeauna specială. Și acest lucru bun este surprinzător, deoarece cunoașterea limbii materne este întotdeauna mai bună, mai perfectă decât oricare alta. Limba maternă oferă o legătură puternică, care leagă toate generațiile de oameni într-un singur. mare întreg viu istoric. Astfel, limbajul oamenilor este viața însăși. Trebuie să punem în valoare limba noastră maternă – româna, bogăția, comoara incoruptibilă a poporului nostru. În ciuda a tot felul de interdicții și opresiuni, strămoșii noștri au păstrat-o, dându-ne-o moștenire. Limba  maternă este o parte integrantă a patriei. Aceasta este copilăria, ale cărui amintiri trezesc un sentiment de nostalgie.

Eu provin din Ucraina, regiunea Odesa, raionul Ismail, satul Dumitrești, una din Comunitățile Române. Satul în care locuiesc este nespus de frumos. În decursul anului poți vedea numeroase peizaje naturale cu o frumusețe nespusă. Aceasta este o parte din Patria mea natală, patrona familiei mele, bucuria și speranța mea, speranțele și apelurile mele. Un sat de oameni buni și harnici, care se străduiesc să-l facă confortabil și ordonat. M-am născut acolo, am fost la școală, familia, prietenii și cunoștințele mele sunt aici, destinul meu este aici. În fiecare anotimp al anului, satul este frumos în felul său. Este foarte frumos primăvara, când grădinile înfloresc, iar vara, când casele sunt acoperite de verdeață și flori. Satului meu aparține si o pădure care are denumirea «Pădurea Statlui». Aceasta este o pădure foarte frumoasă, deasă cu niște peizaje nespuse. Pădurea este misterioasă și atât de obișnuită în diferite anotimpuri. Este o lume întreagă plină de viață. Este frumos primăvara, vara, toamna și iarna. La ea mulți pleacă ca să se relaxeze.

În plaiul meu natal se respectă multe tradiții. Ca de exemplu: Crăciunul, Paștele, Mărțișorul. La noi îndeosebi se sărbătorește sărbătoarea Crăciunului. În ziua acestei sărbători toți copiii se duc să colinde din casă în casă, urându-le gospodarilor sănătate, fericire și bucurie, dar ca răsplată de colinda recitată oamenii dau bomboane, biscuiți și cel mai principal lucru pentru ce umblă cu colinda copiii sunt banii. O tradiție frumoasă mai este și Paștele. În ziua Paștelui toți oamenii satului se duc la biserică. Sfinșesc mîncarea dar apoi toți sărbătoresc. La noi sunt răspândite diferite stiluri de muzică, cât și muzica populară românească, populară ucraineană ș.a. Ca de exemplu: „În gradina casei mele», „Bătut îi drumul, bătut”, „Розпрягайтеб хлопці,коні”, „Ти ж мене підменула”.

Îndeosebi sunt frumoase costumele populare moldovenești. Ele sunt foarte strălucitoare, cu niște culori luminoase. Ele sunt foarte asemănătoare cu costumele populare românești. Cel mai vechi și cel mai frumos monument al satului meu este biserica cu denumirea Biserica lui Dmitre din Tesalonic. Ea a fost înființată în anul 1850. Ea este un monument cu o construcție enormă, foarte frumoasă și extraordinară. La ea se petrec cele mai numeroase sărbători. Ca monument mai există și casa de cultură cu denumirea „Cutuzova”. Ea a fost înființată în anii 1959-1961. Ea are o construcție nespus de uriașă, cu niște ziduri mari și înalte. În ea se petrec multe sărbători.

Satul meu natal are o istorie foarte interesantă de înființare. După legendă, denumirea satului este legată de ciobanul Dumitru, care s-a stabilit pe aceste meleaguri cu familia sa.Iar de atunci oamenii care treceau pe acolo spuneau: „Ne-am oprit la Dmitrishti” sau „Am trecut pe lângă Dmitrishti”. Satul a fost înființat aproximativ în anul 1817. Acum în sat locuiesc 3144 de persoane.Cea mai mare parte a populației satului este angajată în agricultură, creșterea animalelor, horticultură și viticultură. În fiecare an la începutul lui noiembrie locuitorii sărbătoresc ziua nașterii satului Dumitrești,ca o sărbătoare a unității și bucuriei.

Și la sfârșit aș vrea să spun că limba română este o componentă importantă a culturii române, care unește poporul nostru într-o națiune. Toată lumea ar trebui să-și amintească că limba este ceva pentru care noi, românii, trebuie să o protejăm de obscuritate și denaturare grosolană. Până la urmă, starea limbii literare este gradul de dezvoltare culturală a poporului. Limba noastră nu este doar un mijloc de comunicare, ci face parte din cultura și istoria noastră. Acesta este trecutul și viitorul nostru. Limbajul este conceput să înregistreze totul, să-l păstreze în spațiu și timp și să-l transmită din generație în generație. Timp de multe secole, românii au luptat nu numai pentru independență, ci și pentru păstrarea limbii lor materne. Strămoșii noștri au înțeles că limba este o comoară care trebuie protejată și respectată.

Astăzi, fiecare dintre noi înțelege deja că este necesar să ne cunoaștem limba maternă, să fim mândri de bogăția și melodiozitatea ei. Limba română ar trebui protejată, pentru că astfel ne protejăm propria noastră cultură și spiritualitate națională. Fiecare om ar trebui să înțeleagă: românii vor înceta să mai fie români dacă nu își vor respecta limba maternă, uitând pașii istoriei. Mulți oameni de știință au demonstrat deja că, dacă o limbă este popularizată și dezvoltată, odată cu ea se înființează și națiunea. Limba ne dă un sentiment de unitate cu compatrioții noștri, un sentiment de mândrie pentru țara noastră natală.

 

Scris de:

Malaireu Vladislav, localitatea Dumitrești, regiunea Odesa, Ucraina