„Limba romȃnă este patria mea

A zis poetul demult cîndva

Limba romȃnă e sufletul meu

Zic cu mîndrie acum eu!„

Pe-un picior de rai,

Pe-o gură de rai

Vezi macuri pitorești

Și vreai să te oprești

Aici… la Dumitrești.”

 

E Baștina mea, e locul unde m-am născut, unde am făcut primii pași și am rostit primul cuvânt. L-am rostit în limba română. Limba română este o parte din mine, este cel mai dulce grai, este viața mea… Este limba în care am spus primele cuvinte, am învățat tot ce știu până acum. Așa cum un pom are un singur loc, așa și un om are o singură Patrie și o singură limbă. Limba în care am ascultat poveștile lui Ion Creangă, povestite de bunica în serile lungi de iarnă, limba în care măicuța mi-a citit „Somnoroase păsărele” a lui Mihai Eminescu, este limba română.

Limba care au vorbit-o strămoșii noștri, limba ce o vorbesc astăzi locuitorii din satul meu natal, un sat pitoresc, ce se află la 25 km de la Dunăre, un sat ce a împlinit 205 ani, un sat cu oameni muncitori, ce poartă în suflet dragostea față de limba maternă. Despre ceea că sunt romȃni de pretutindeni ne vorbește deja însăși numele de familie, ce le poartă: Pîrvan, Lupu, Ceban, Leancă, Iluță, Mutu, Cojocaru, Burlacu, Bălan ș.a. Acești oameni din satul meu nu numai că vorbesc în limba romȃnă, ci și păstrează obiceiurile și tradițiile romȃnilor.

În sat de multe ori răsună cântece populare romȃne, la sărbătorile de iarnă poți auzi diverse colinzi, urături, adică limba romȃnă se dezvoltă odată cu poporul său. Este limba noastră! Dacă odată și odată va muri limba, va muri și poporul ei. Noi suntem acei, care nu trebuie să admitem așa ceva, noi trăim în limba romȃnă și ne mândrim cu ea. Limba romȃnă e viitorul meu. Eu gândesc în această limbă, vorbesc în limba romȃnă, iubesc în limba romȃnă, mă bucur și mă rog, dar și mă întristez, când întâlnesc un om, ce a crescut între romȃni și nu-și recunoaște limba sa.

”În limba romȃnă lumea este mai frumoasă

Și tot în limba noastră rugile se-nalță către stele.

Limba romȃnă pentru mine e acasă,

Limba romȃnă, limba visurilor mele”.

(Marius Alexandru)

Scris de:

Iaroslav Cernov, localitatea Dmitrovca, Ucraina