Sunt născută la Coștei în Serbia. Acolo am copilărit. Tradiția populară leagă numele satului de păduricile de tei din jurul său, afirmând că ar veni de la casele cu coș, “coș de tei”, cum erau vechile case de lemn din Coștei.
Satul Coștei este situat pe malul drept al Cărașului strâns între râu și coasta câmpului a cărui margini se înalță sub formă de dealuri rotunjite. În această coastă apele temporare au săpat ogași adânci cu versanți prăpăstioși, în lungul cărora coboară drumurile ce fac legătura între lunca joasă a Cărașului și câmpul înalt dintre Coasta Coșteiul și râul Guzaina. Satul are un aspect deosebit de al altor sate bănățene. Fiind strâns între Căraș și poala Dealului, străzile sunt înguste, casele lipite unele de altele, fără grădini, dând Coșteiului un pronunțat aspect de orășel. Cu toate că străzile sunt înguste, pe niciuna din ele nu lipsesc copacii: tei, salcâmi, castani, care dau o notă de prospețime satului și un farmec deosebit străzilor. Coșteiul se poate mândri că este printre cele mai fruntașe sate din Banatul Sârbesc, este un sat cu cele mai vechi și frumoase activități, încât puține sunt satele bănățene care se pot compara cu Coșteiul. La Coștei s-a înfințat primul cor sătesc din sudul Banatului. Trupa de teatru ,,Neica” a jucat prima piesă de teatru la Coștei ,,Nunta Țărănească”. Corul din Coștei a participat și la București la concursul tuturor corurilor din toate ținuturile unde i-a revenit primul loc. Coșteiul a avut și prima fanfară dintre satele românești din Banatul Iugoslav. Coșteiul are și casa culturală sătească care îi poartă numele marelui poet român Mihai Eminescu, zidită în 1911. La Coștei s-a zidit și școala cu 8 ani în anul 1911 cu predare în limba română. La Coștei a apărut și primul ziar sătesc din Banat “Opinca”, tot la Coștei a fost editat.
Școala din Coștei poartă numele de ,,Coriolan Doban” după marele erou sau mai bine zis un fiu al Coșteiului. Noi ne mândrim cu graiul nostru limpede de pe valea Coșteiului. Țăranii din Coștei au și scris imul Coșteiului “Scânteie răpită din raze de soare”. Portul nostru național îl purtăm cu mândrie, dar în trecut îl purtau bunicii și bunicile noastre. Și astăzi ne putem mândri cu activitatea bogată pe care o are Coșteiul. Fanfara, corul, soliști vocali și instrumentiști, secția de dansuri dar ș trupa de teatru ,,Neica” care de fiecare dată se prezintă la zilele de teatru cu mare succes.
Coșteiul se poate mândri și cu harnici țărani dar și cu frumoasele melodii bănățene care și-au avut în toate vermurile interpreții lor anonimi. Frumoasele succese avute nu au slăbit cu nimic entuziasmul și elanul de mucă al coșteienților, făcându-i să se lase doar pe seama laurilor câștigați.
Coșteiul este satul copilăriei și adolescenței mele. Din Coștei provin și în Coștei mă voi întoarce oriunde aș fi din cauză că aici îmi este familia, rudeniile, prietenii și toate amintirile.
Scris de:
Anamaria Borka, localitatea Coștei, Serbia
