Oriunde vei merge, dar acasă te întorci…  Când zici cuvântul „acasă”, te gândești la satul natal, care pentru mine este cel mai frumos din toată lumea.

Satul meu este așezat într-o câmpie din comuna Alibunar, cu numele de Sân-Mihai sau Locve. Este un sat de etnie română, avem școală primară în limba română și vorbim cu toți românește.

Școala din satul meu se numește Şcoala Elementară „3 Octombrie”, unde mergem în fiecare zi din săptămână. Acolo avem colegi, profesori, care ne învață multe lucruri ce ne trebuie în viață.

Satul meu are o biserică nespus de frumoasă, are un ambulatoriu, parc plin de verdeață și prăvălii situate în centrul localității. Oamenii sunt harnici, de dimineața pînă seara târziu  merg la holdele roditoare să-și adune roadele târzii.

Mereu, când  se apropie și sărbătorile de iarnă, la noi în sat se sărbătoresc cu bucurie, Crăciunul și Anul Nou. Sunt niște obiceiuri frumoase care se sărbătoresc din moși-strămoși și le respectăm și noi, urmașii lor.

Copilăria mi-o petrec în satul meu împreună cu părinții mei și rudele mele. Locuiesc în mijlocul satului, sunt fericit că sunt aproape și de școală și de prăvălii. Să vă zic ceva și din trecutul satului în care a fost petrecută o revoluție dintre maghiari, sârbi și români care a apărut în urma destrămării Imperiului Austro-Ungar, care era o perioadă foarte grea în dezvoltarea satului nostru Sân-Mihai.

Forțele maghiare au fost situate în Becicherecul Mare, azi Zrenjanin, și în Vârșeț, iar forțele sârbești la Alibunar și Perlez. Sâmienții la început au fost neutri, adică nu erau de partea nimănui și au văzut interesele lor proprii. Mișcarea Revoluționară a fost condusă de Eftimie Murgu printre anii 1848. Satul nostru a fost distrus, au dat foc și au ars aproape 70 de case și sătenii au fost ajutați de maghiari din satele vecine. Dar, printre toate sâmienții erau oameni harnici și au reușit din nou să-și construiască adăposturile lor proprii.

Mai un lucru foarte important în satul meu natal este sportul cu care mă ocup și eu, adică ador tenisul de masă, îmi place foarte mult și merg împreună cu colegii și antrenorul meu în diferite orașe sârbești, ungurești și românești. Voleiul este un sport pe care îl frecventăm la școală, acolo avem timp pentru joacă la orele de educație fizică.

Îmi place mult și muzica, ascult diferite cântece și de mic mi-a plăcut să cânt vocal, în limba noastră maternă. Mă bucur atunci când pot să mă exprim în limba mea maternă în diferite lucrări, dar cel mai mult contează pentru mine că am participat și la Olimpiada de Limba română și am obţinut locul al II-lea, era o trăire unică să merg la Ambasada României la Belgrad. În satul nostru străzile şi denumirea satului sunt scrise în limba română. Copilăria mea este liniştită aici la sat şi trăiesc momente unice în acest sat alături de conlocuitori.

Când pleci undeva din satul tău și când te vei întoarce, ai zice că nu mai mergi din sat, pentru că acolo este cuibul copilăriei tale și acolo te simți cel mai fericit.

Gabriel Gătăianţ, localitatea Sân-Mihai,  Serbia