Eu trăiesc la sat. Satul meu se numeşte Locve. În trecut s-a numit Sân-Mihai, sătenii noştri şi acum spun că sunt sâmienţi. Satul aparţine comunei Alibunar. Este aşezat la Sud-Est în Banat,între oraşul Panciova şi Vârşeţ. Avem un sat foarte frumos, cu multe case la etaj, un parc mare frumos aranjat, plin de verdeaţă. În mijlocul satului se află Biserica Ortodoxă Română Sf.Arh. Mihail şi Gavril, unde se duc săteni la slujbe în fiecare duminică şi la sărbători. În sat la noi avem benzinărie, două magazine mari, ambulatoriu, poştă, Casă de Cultură unde se află şi o bibliotecă mare. În Locve trăieşte populaţie de naţionalitate română ,dar într-un număr mai redus şi alte naţionalităţi. Oamenii din sat se ocupă cu agricultura, pentru că avem pământ foarte fertil. Semănăm grâu, porumb, floarea-soarelui şi soia. Există şi puţini ţărani care se ocupă cu zootehnia, dar din an în an tot mai puţin. Agricultorii au utilaje moderne şi pot mai uşor să lucreze pământul. Cu viticultura ţărani mai puţin se ocupă, dar totuşi săteni fierb ţuică şi pregătesc vin roşu pentru iarnă.
În sat la noi există şi câteva mici afaceri pentru producţia de biscuiţi, paste, brânzeturi din soia. Mulţi sâmienţi sunt plecaţi la muncă provizorie în Statele Unite ale Americii, Elveţia, Austria, Germania, Canada, Australia, lăsându-şi copiii cu bunici lor pentru aş face o casă mai bună şi un viitor mai bun. Locve, adică Sân-Mihai este cel mai frumos sat şi cel mai bogat. Fiecare dintre noi ar trebui să fim mândri de faptul că suntem români şi trăim într-un sat aşa frumos cum este Sân-Mihaiul. Noi copii învăţăm la şcoală toate disciplinele de învăţământ în limba română ca limbă maternă. Oamenii de la noi şi în ziua de azi au păstrat multe tradiţii şi obiceiuri din bătrâneţe. Avem dansatori care de fiecare sărbătoare pregătesc dansuri şi melodii populare româneşti tradiţionale din localitate pe care le-au învăţat multe generaţii de-a lungul anilor. Dansatori sunt îmbrăcați în costume naționale, port tradiţional şi popular caracteristic pentru satul nostru, pe care le au drept moştenire de la părinţi, bunici şi strămoșii lor,portul diferă la satele româneşti din Voivodina.
De sărbători la noi la români se întâlnesc o mulţime de obiceiuri. Colindatul este un obicei românesc străvechi în preajma sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Colindătorii merg la casele oamenilor ,gazdelor să le cânte colinde şi să vestească Naşterea lui Isus Hristos. Colindătorii sunt răsplătiţi pentru truda lor cu nuci, mere, colaci şi bani. Oameni din satul meu natal sărbătoresc fiecare sărbătoare ortodoxă, precum Paştele, Crăciunul, Zăpostiul, hramul adică ruga satului.
Sunt mândru de satul meu unde îmi petrec copilăria şi anii mei de şcoală. Prefer să stau în satul în care m-am născut. E linişte, e ocrotire, e raiul pe pământ…
Scris de:
Alexandru Gătăianţ, localitatea Sân-Mihai, Serbia
