Satul meu natal se numește Coștei. Localitatea a primit denumirea după pădurile de tei din jurul așezării și de la coșurile din tei la casele de bârne. Coșteiul este locul unde râul Căraș și începutul Carpaților își dau întâlnire, îmbrățișându-se domol. În sat, străzile sunt lungi, dar înguste, apropiate unele de altele cu flori și culori.

Satul meu este cel mai frumos paradis de pe mapamond. Aici este casa mea, familia mea, prietenii mei dragi. Satul meu natal este locul unde am făcut primii pași, am spus primul cuvânt‚ mama în limba română, îmi duc traiul, copilăria și fericirea. Satul meu este leagănul copilăriei mele, cu oameni harnici si gospodari care cultivă pământul. Sătenii își păstrează cu sfințenie obiceiurile și tradiția strămoșească românească, portul și tradițiile. În centrul așezării se ridică falnic ca luna, lăcașul sfânt și impresionant, biserica ortodoxă română, care adună localnicii și stă de pază hotarului, în penumbra Carpaților. Școala și căminul cultural reprezintă două bijuterii de-o valoare incontestabilă. Conform tradiției orale, Mihai Eminescu ar fi poposit cu trupa de teatru la Coștei. În fața căminului, bustul lui Eminescu se ridică falnic ca stejarul, iar cele două societăți culturale, Mihai Eminescu și Eminescu sunt mândria românilor din Serbia, care a dus faima aici și dincolo de granițe. La Coștei s-a înființat prima formațiune muzicală – fanfara din această parte a Banatului, tot aici a apărut primul ziar sătesc Opinca, al treilea Cămin cultural din Banat și Transilvania s-a zidit la Coștei, respectiv unul din primele coruri din Banat (după Chizătău și Lugoj) s-a înființat în localitatea mea de baștină.

Localitatea mea de baștină,  anual organizează Zilele culturale ale Coșteiului, care durează o săptămână. O adevărată sărbătoare a cântecului, jocului  și frumosului port popular românesc. Evenimentul are un conținut bogat și variat. Deja de trei ani particip și eu. Este o onoare, dar și obligație să fac față provocărilor. Coșteiul se mai poate mândri  cu Oda Coșteiului, care este cea mai frumoasă doină de jale din această parte a Banatului.

Coșteiul este mândria noastră și mândria românilor din Serbia. În tradiția orală mai circulă expresia – Tot Banatu-i fruncea, iar Coșteiu-i mintea.

 

Scris de:

Catarina Pavlovici, localitatea Coștei, Serbia